Parlamentul României - Lege nr. 165/2016 din 22 iulie 2016

Legea nr. 165/2016 privind siguranţa operaţiunilor petroliere offshore

În vigoare de la 31 iulie 2016

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 572 din 28 iulie 2016. Nu există modificări până la 04 august 2016.

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Obiectul şi domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca obiect stabilirea cerinţelor minime necesare pentru prevenirea accidentelor majore şi limitarea consecinţelor unor astfel de accidente ce vizează operaţiunile petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicţia României, determinate conform principiilor dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale la care România a aderat, Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată, şi oricăror altor acte normative aplicabile.

(2) Prezenta lege nu aduce atingere Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, Legii petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 278/2013 privind emisiile industriale şi Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II
Definiţii

Art. 2. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:

1. acceptabil, în raport cu un risc, înseamnă un nivel de risc pentru care timpul, costurile sau eforturile pentru a-l reduce şi mai mult ar fi extrem de disproporţionate faţă de beneficiile unei astfel de reduceri; în evaluarea caracterului flagrant disproporţionat al timpului, costurilor sau eforturilor faţă de avantajele reducerii în continuare a riscului se au în vedere nivelurile de risc din cele mai bune practici compatibile cu activitatea întreprinsă;

2. acceptare, în legătură cu raportul privind pericolele majore, înseamnă comunicarea în scris de către autoritatea competentă către operator sau proprietar a faptului că raportul, dacă este pus în aplicare astfel cum se prevede în cuprinsul său, este în conformitate cu cerinţele prezentei legi; acceptarea nu implică niciun transfer de responsabilitate pentru controlul pericolelor majore către autoritatea competentă;

3. accident major înseamnă, în raport cu o instalaţie sau o infrastructură conectată:

a) un incident care implică o explozie, un incendiu, pierderea controlului asupra sondei sau o deversare de petrol, gaz sau substanţe periculoase care implică sau pentru care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor;

b) un incident care provoacă daune grave instalaţiei sau infrastructurii conectate care implică sau în legătură cu care există un risc semnificativ să implice decese sau vătămări grave ale persoanelor;

c) oricare alt incident care are ca rezultat decesul sau vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane de pe instalaţia offshore de la care provine sursa de pericol sau care efectuează operaţiuni petroliere offshore în legătură cu instalaţia sau cu infrastructura conectată; sau

d) orice incident de mediu major care rezultă din incidentele menţionate la lit. a), b) şi c); în scopul determinării dacă un incident constituie un accident major în temeiul lit. a), b) sau d), o instalaţie operată de la distanţă fără personal este tratată ca şi cum ar fi operată cu personal;

4. acord petrolier este actul juridic încheiat între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, denumită în continuare ANRM, şi una sau mai multe persoane juridice române sau străine, în vederea acordării concesiunii petroliere, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

5. autoritate competentă înseamnă Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, autoritate publică înfiinţată în temeiul prezentei legi şi care este responsabilă pentru atribuţiile conferite prin prezenta lege;

6. autoritatea semnatară a acordurilor petroliere este ANRM, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

7. autoritate responsabilă este autoritatea publică centrală care, direct sau prin structurile aflate în coordonare/subordonare, contribuie la asigurarea măsurilor de siguranţă a operaţiunilor petroliere offshore, potrivit domeniului de competenţă specific;

8. consultare tripartită înseamnă o modalitate formală pentru a permite dialogul şi cooperarea între autoritatea competentă, operatori/proprietari şi reprezentanţii lucrătorilor;

9. contractor înseamnă orice entitate contractată de operator sau proprietar pentru a îndeplini atribuţii specifice în numele operatorului sau proprietarului;

10. corespunzător înseamnă corect sau absolut adecvat, luând în considerare raportul efort şi cost, cu privire la o anumită cerinţă sau situaţie, bazându-se pe justificări obiective şi care poate fi demonstrat printr-o analiză, o comparaţie cu standardele corespunzătoare sau prin alte soluţii folosite în situaţii comparabile de către alte autorităţi sau industria de profil;

11. eficienţa intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol înseamnă eficienţa sistemelor de intervenţie în cazul scurgerilor de petrol în cadrul intervenţiei lor în cazul unei scurgeri de petrol, pe baza unei analize a frecvenţei, duratei şi momentului producerii condiţiilor de mediu care ar împiedica o intervenţie; evaluarea eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol se exprimă ca procent din timpul în care aceste condiţii nu sunt prezente şi include o descriere a limitelor de exploatare impuse instalaţiilor vizate ca urmare a evaluării respective;

12. elemente critice de siguranţă şi de mediu înseamnă elementele unei instalaţii, inclusiv programe de calculator, al căror scop este prevenirea sau limitarea consecinţelor unui accident major sau a căror defectare ar putea provoca sau contribui în mod substanţial la un accident major;

13. entitate înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o grupare de astfel de persoane;

14. exploatare are înţelesul dat de Legea nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

15. explorare înseamnă ansamblul de studii şi operaţiuni care se realizează pentru cunoaşterea condiţiilor geologice de acumulare a petrolului şi cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă şi calitativă a acestora, precum şi determinarea condiţiilor tehnice şi economice de valorificare, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

16. incident de mediu major înseamnă un incident care are sau ar putea avea efecte negative semnificative asupra mediului, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare;

17. industrie de profil înseamnă entităţi ce sunt direct implicate în operaţiunile petroliere offshore care fac obiectul acestei legi sau ale căror activităţi sunt strâns legate de operaţiunile respective;

18. infrastructură conectată înseamnă, în cadrul zonei de siguranţă sau într-o zonă adiacentă aflată la o distanţă mai mare de instalaţie, astfel cum este determinată de operator sau proprietar în raportul privind pericolele majore:

a) orice sondă şi structurile aferente, unităţile şi dispozitivele suplimentare conectate la instalaţia offshore;

b) orice echipament care este operat sau componente/mecanisme aflate pe structura principală a instalaţiei sau fixate de aceasta;

c) orice echipament ataşat de conducte sau componente/mecanisme ataşate conductelor;

19. instalaţie înseamnă o instalaţie staţionară, fixă sau mobilă, sau o combinaţie de instalaţii, interconectate permanent prin punţi sau alte structuri, utilizate în cadrul operaţiunilor petroliere offshore sau în legătură cu astfel de operaţiuni; instalaţiile includ instalaţii de foraj offshore mobile numai atunci când acestea sunt staţionate în zona offshore pentru activităţi de foraj, de producţie sau de alt tip, asociate cu operaţiunile petroliere offshore;

20. instalaţie de exploatare înseamnă o instalaţie utilizată pentru exploatarea petrolului;

21. instalaţie neproductivă înseamnă o instalaţie alta decât o instalaţie utilizată pentru exploatarea petrolului;

22. începerea operaţiunilor înseamnă momentul în care instalaţia sau infrastructura conectată este utilizată pentru prima dată în scopul operaţiunilor pentru care a fost proiectată;

23. modificare substanţială înseamnă:

a) în cazul unui raport privind pericolele majore, o modificare a condiţiilor pe baza cărora a fost acceptat raportul original, inclusiv, între altele, modificări fizice, disponibilitatea de noi cunoştinţe sau tehnologii şi modificări la nivelul managementului operaţional;

b) în cazul unei notificări privind operaţiuni la sondă sau privind operaţiuni combinate, o modificare a condiţiilor pe baza cărora a fost transmisă notificarea originală, inclusiv, între altele, modificări fizice, înlocuirea unei instalaţii cu alta, disponibilitatea de noi cunoştinţe sau tehnologii şi modificări la nivelul managementului operaţional;

24. offshore înseamnă situat în apele maritime interioare, marea teritorială, în zona contiguă şi în zona economică exclusivă sau pe platoul continental al Mării Negre sub jurisdicţia României, în sensul dispoziţiilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996;

25. operator înseamnă titularul de acord petrolier sau entitatea nominalizată de către titularul de acord petrolier să conducă efectuarea operaţiunilor petroliere offshore, inclusiv planificarea şi executarea unei operaţiuni la sondă sau gestionarea şi controlul funcţiilor unei instalaţii de exploatare;

26. operaţiune combinată înseamnă o operaţiune efectuată de pe o instalaţie împreună cu o altă instalaţie sau alte instalaţii în scopuri legate de cealaltă/celelalte instalaţie/instalaţii şi care cresc substanţial riscurile referitoare la siguranţa persoanelor sau protecţia mediului de pe oricare dintre instalaţii sau de pe toate instalaţiile în cauză;

27. operaţiune la sondă înseamnă orice operaţiune la sondă ce ar putea avea drept consecinţă scurgerea accidentală a unor substanţe care ar putea provoca un accident major, operaţiuni care includ forajul unei sonde, repararea sau modificarea unei sonde, suspendarea operaţiunilor la sondă şi abandonarea permanentă a unei sonde;

28. operaţiuni petroliere offshore înseamnă toate activităţile asociate cu instalaţia sau infrastructura conectată, inclusiv proiectarea, planificarea, construcţia, operarea şi dezafectarea acestora, legate de explorarea şi exploatarea de petrol, dar excluzând transportul petrolului de pe o coastă pe alta;

29. pericol major înseamnă o situaţie care prezintă potenţialul de a provoca un accident major;

30. perimetru petrolier are înţelesul dat de Legea nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

31. plan extern de intervenţie în caz de urgenţă înseamnă o strategie locală, naţională sau regională pentru prevenirea extinderii sau limitarea consecinţelor unui accident major legat de operaţiunile petroliere offshore care utilizează toate resursele disponibile ale operatorului, aşa cum sunt descrise în planul relevant intern de intervenţie în caz de urgenţă, precum şi orice resurse suplimentare puse la dispoziţie la nivelul local, naţional sau la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, după caz;

32. plan intern de intervenţie în caz de urgenţă înseamnă un plan pregătit de operatori sau de proprietari în conformitate cu cerinţele din prezenta lege privind măsurile de prevenire a extinderii sau de limitare a consecinţelor unui accident major legat de operaţiunile petroliere offshore;

33. proprietar înseamnă o entitate care are dreptul legal de a conduce activităţile legate de instalaţiile neproductive;

34. publicul înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice, asociaţii ale acestora, organizaţii sau grupuri ale acestora;

35. risc înseamnă combinaţia dintre probabilitatea unui eveniment şi consecinţele evenimentului respectiv;

36. titularul acordului petrolier înseamnă persoana juridică română sau străină, căreia i s-a acordat dreptul de a efectua operaţiuni petroliere în baza unui acord petrolier, potrivit prevederilor Legii nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

37. verificare independentă înseamnă o evaluare şi o confirmare a validităţii declaraţiilor scrise speciale de către o entitate sau o structură organizatorică din cadrul operatorului sau proprietarului ori selectată de către operator sau proprietar, care nu se află sub controlul sau sub influenţa entităţii sau structurii organizatorice care utilizează declaraţiile respective;

38. zonă de siguranţă înseamnă zona aflată în interiorul unei distanţe de 500 de metri faţă de orice punct al instalaţiei.

CAPITOLUL III
Principii generale de gestionare a riscurilor privind operaţiunile petroliere offshore

Art. 3. - (1) Operatorii au obligaţia să adopte toate măsurile corespunzătoare pentru prevenirea accidentelor majore în cadrul operaţiunilor petroliere din zonele din Marea Neagră aflate sub jurisdicţia României, să respecte cerinţele prevăzute în legislaţia relevantă în vigoare, precum şi reglementările emise şi măsurile impuse de autoritatea competentă în conformitate cu prevederile legale aplicabile şi procedurile interne relevante ale operatorului.

(2) Operatorii nu sunt eliberaţi de obligaţiile reglementate la alin. (1) în cazul în care acţiunile sau omisiunile care au condus sau au contribuit la accidente majore aparţin contractorilor lor.

(3) În cazul unui accident major, operatorii au obligaţia să ia toate măsurile necesare pentru a limita efectele acestuia asupra sănătăţii umane şi asupra mediului.

(4) Operatorii au obligaţia să se asigure că operaţiunile petroliere offshore sunt efectuate în baza unei gestionări sistematice a riscurilor, astfel încât riscurile reziduale de accidente majore în cazul persoanelor, mediului şi instalaţiilor offshore să fie acceptabile.

CAPITOLUL IV
Considerente privind siguranţa şi mediul cu privire la acordurile petroliere

Art. 4. - (1) Deciziile privind încheierea sau transferarea acordurilor petroliere având ca obiect operaţiuni petroliere offshore ţin seama de capacitatea solicitantului de a respecta cerinţele cu privire la executarea operaţiunilor petroliere offshore, astfel cum este prevăzut în acordul petrolier, reglementat de legislaţia relevantă naţională în vigoare şi de legislaţia Uniunii Europene direct aplicabilă.

(2) În evaluarea capacităţii tehnice şi financiare a solicitantului unui acord petrolier se ţine cont de:

a) riscurile, pericolele şi orice alte informaţii legate de zona autorizată în cauză, inclusiv, atunci când este cazul, costul degradării mediului maritim conform art. 8 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011, cu modificările ulterioare;

b) etapa specifică a operaţiunilor petroliere offshore;

c) capacităţile financiare ale solicitantului, inclusiv orice garanţie financiară pentru acoperirea răspunderii pentru daunele care pot rezulta din operaţiunile petroliere offshore în cauză, inclusiv răspunderea pentru daunele economice potenţiale;

d) informaţiile disponibile referitoare la siguranţa şi la performanţa în materie de mediu, inclusiv cu privire la accidentele majore, care sunt aplicabile operaţiunilor pentru care se solicită acord petrolier; înainte de încheierea sau transferul acordului petrolier, autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se consultă, în cazurile în care este necesar, cu autoritatea competentă.

(3) Titularul acordului petrolier desemnează operatorul şi stabileşte atribuţiile acestuia şi notifică în acest sens autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM.

(4) Procedurile de încheiere a acordului petrolier pentru operaţiunile petroliere offshore se organizează astfel încât informaţiile culese în urma explorării să poată fi luate în considerare de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, înainte de începerea exploatării.

(5) Încheierea acordului petrolier pentru operaţiunile petroliere offshore este condiţionată de elaborarea de către operatori sau proprietari a planurilor interne de intervenţie în caz de urgenţă, conform prevederilor art. 13 şi 27.

(6) Evaluarea capacităţilor tehnice şi financiare ale unui aplicant pentru un acord petrolier ţine cont în mod deosebit de caracteristicile tuturor mediilor marine şi costiere sensibile din punct de vedere ecologic, în special ale ecosistemelor care au un rol important pentru atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, cum ar fi mlaştinile sărăturate, solul submarin de iarbă de mare, precum şi zonelor marine protejate, precum ariile speciale de conservare în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, zonele speciale de protecţie în sensul Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârii Guvernului nr. 1.143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate, precum şi zonele marine protejate în conformitate cu prevederile acordurilor internaţionale la care Uniunea Europeană sau România este parte.

(7) Regimul fiscal pentru activitatea offshore este stabilit prin lege diferenţiat faţă de activitatea onshore în vederea încurajării investiţiilor şi realizarea unui mediu investiţional predictibil, competitiv şi atractiv.

CAPITOLUL V
Participarea publicului cu privire la efectele operaţiunilor petroliere offshore planificate de explorare asupra mediului

Art. 5. - (1) Forajul unei sonde în scopul explorării printr-o instalaţie neproductivă începe numai după ce titularul de acord petrolier a desfăşurat, din timp şi în mod efectiv, procedurile de consultare a publicului în ceea ce priveşte posibilele efecte asupra mediului ale operaţiunilor petroliere offshore planificate. Procedurile de consultare a publicului se desfăşoară cu respectarea legislaţiei Uniunii Europene de directă aplicare şi, în special, a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În cazul în care consultarea publicului nu s-a desfăşurat potrivit prevederilor alin. (1), autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că următoarele obligaţii sunt îndeplinite:

a) informarea publicului fie prin anunţuri publice, fie prin alte mijloace adecvate, cum ar fi pe cale electronică, în ceea ce priveşte amplasamentul unde sunt prevăzute operaţiunile de explorare;

b) identificarea publicului interesat, care include publicul afectat sau potenţial afectat sau care are un interes în decizia de a permite operaţiuni de explorare, inclusiv organizaţii nonguvernamentale care promovează protecţia mediului sau alte organizaţii relevante;

c) punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor relevante privind aceste operaţiuni planificate, inclusiv, între altele, cele privind dreptul de participare la luarea deciziilor şi autoritatea căreia i se pot adresa observaţii sau întrebări/nelămuriri;

d) asigurarea dreptului publicului de a-şi exprima observaţiile şi opiniile la momentul în care toate opţiunile decizionale sunt posibile, în sensul că perioada de consultare se va desfăşura înainte de momentul adoptării deciziilor privind autorizarea explorării;

e) asigurarea faptului că rezultatele consultării publicului sunt luate în considerare în mod corespunzător la adoptarea deciziilor prevăzute la lit. d).

(3) După examinarea observaţiilor şi a opiniilor exprimate de către public, autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, informează cu promptitudine publicul cu privire la deciziile adoptate şi la motivele şi considerentele pe care se bazează acestea, inclusiv informaţii despre procesul de consultare a publicului. Perioadele de timp pentru consultarea publicului se stabilesc în mod rezonabil, în fiecare etapă a consultării publice.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în ceea ce priveşte lucrările de explorare aprobate de ANRM înainte de 18 iulie 2013.

CAPITOLUL VI
Operaţiuni petroliere offshore în perimetrele petroliere

Art. 6. - (1) Instalaţiile de exploatare şi infrastructură conectată sunt operate doar în perimetrele autorizate şi numai de către operatori desemnaţi în acest scop, conform prevederilor art. 4 alin. (3).

(2) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să se asigure că operatorul are capacitatea de a respecta cerinţele pentru operaţiunile petroliere specifice din cadrul acordului petrolier.

(3) Pe întreaga durată a operaţiunilor petroliere offshore autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, solicită titularului de acord petrolier să ia toate măsurile rezonabile pentru a se asigura că operatorul respectă cerinţele şi îşi îndeplineşte funcţiile şi responsabilităţile în temeiul prezentei legi.

(4) În cazul în care autoritatea competentă apreciază, pe baza criteriilor prevăzute la art. 8 alin. (7), că operatorul nu mai are capacitatea de a respecta cerinţele relevante în conformitate cu prezenta lege, notifică punctul său de vedere în acest sens autorităţii semnatare a acordurilor petroliere, ANRM. Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, poate lua în considerare punctul de vedere al autorităţii competente.

(5) Ulterior, dacă autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, ia în considerare punctul de vedere al autorităţii competente, sub rezerva acordării, în prealabil, operatorului, a unui termen de 90 de zile pentru remediere şi care nu s-a realizat până la sfârşitul acestui termen, va notifica în scris titularul acordului petrolier, privind neîndeplinirea responsabilităţilor în cauză, iar acesta poate propune autorităţii semnatare a acordurilor petroliere, ANRM, desemnarea unui alt operator.

(6) În cazul în care titularul decide înlocuirea operatorului, un nou operator va fi desemnat în cel mult 60 de zile de la data la care titularul a fost notificat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, iar până la data la care operatorul nou-desemnat este aprobat de către autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, operaţiunile petroliere offshore se efectuează cu operatorul existent.

(7) Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că nu sunt începute sau continuate operaţiuni cu instalaţii de exploatare şi neproductive până când raportul privind pericolele majore nu a fost acceptat de către autoritatea competentă în temeiul prezentei legi. Autoritatea semnatară a acordurilor petroliere, ANRM, se asigură că operaţiunile la sondă sau operaţiunile combinate nu încep sau nu continuă înainte ca raportul privind pericolele majore pentru instalaţiile implicate să fi fost acceptat conform prezentei legi. Mai mult, astfel de operaţiuni nu încep sau nu continuă până când nu a fost transmisă autorităţii competente o notificare referitoare la operaţiuni la sondă sau o notificare privind operaţiuni combinate, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) sau i), ori dacă autoritatea competentă formulează obiecţii cu privire la conţinutul unei notificări.

(8) Operatorul asigură o zonă de siguranţă în jurul unei instalaţii, în care navele au interdicţia de a intra sau de a rămâne. Interdicţia nu se aplică unei nave care intră sau care rămâne în zona de siguranţă, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) în legătură cu punerea, inspectarea, testarea sau repararea, întreţinerea, alterarea, reînnoirea sau scoaterea oricărui cablu ori conductă submarină din zona de siguranţă sau din proximitatea sa;

b) în condiţiile în care furnizează servicii pentru orice instalaţii din zona de siguranţă sau transportă persoane ori bunuri dinspre/înspre acestea;

c) pentru a inspecta orice instalaţie sau infrastructură conectată din acea zonă de siguranţă care se află sub jurisdicţia României în Marea Neagră;

d) în cazul operaţiunilor de salvare de vieţi sau de bunuri;

e) din cauza intemperiilor;

f) atunci când se află în pericol;

g) în cazul în care operatorul, proprietarul sau autorităţile abilitate ale statului şi-au exprimat acordul.

(9) Prin ordin al autorităţii competente se instituie un mecanism pentru participarea efectivă la consultările tripartite între autoritatea competentă, operatori şi proprietari, precum şi reprezentanţii lucrătorilor privind formularea standardelor şi politicilor care se ocupă de prevenirea accidentelor majore.

CAPITOLUL VII
Răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

Art. 7. - Fără a aduce atingere domeniului de aplicare a răspunderii de mediu referitoare la prevenirea şi repararea prejudiciilor aduse mediului, astfel cum este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, titularul acordului petrolier este răspunzător financiar pentru prevenirea şi repararea prejudiciilor asupra mediului, aşa cum sunt definite la art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, provocate de operaţiunile petroliere offshore efectuate de titularul acordului petrolier sau de operator ori în numele acestora.

CAPITOLUL VIII
Funcţionarea Autorităţii Competente de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră

Art. 8. - (1) Se înfiinţează Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care exercită următoarele atribuţii:

a) evaluarea şi acceptarea rapoartelor privind pericolele majore, evaluarea notificărilor privind proiectarea şi evaluarea notificărilor privind operaţiunile la sondă sau operaţiunile combinate şi a altor astfel de documente care îi sunt prezentate;

b) supravegherea respectării dispoziţiilor prezentei legi de către operatori şi proprietari, inclusiv inspecţii, control, investigări şi măsuri de punere în aplicare;

c) consilierea altor autorităţi sau organisme, inclusiv a autorităţii semnatare a acordurilor petroliere, ANRM, pentru operaţiuni petroliere offshore;

d) elaborarea planurilor anuale în conformitate cu art. 20;

e) elaborarea de rapoarte;

f) cooperarea cu autorităţile competente ale diferitelor state membre sau cu punctele de contact, în temeiul art. 26;

g) instituie o politică, un proces şi proceduri pentru o evaluare completă a rapoartelor privind pericolele majore şi a notificărilor prezentate în temeiul art. 10, precum şi pentru supravegherea conformării cu dispoziţiile prevăzute în prezenta lege, incluzând inspecţii, investigaţii şi măsuri de constrângere;

h) după caz, pregăteşte şi pune în aplicare proceduri coordonate sau comune cu alte autorităţi din statele membre ale Uniunii Europene pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin în temeiul prezentei legi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), în special cele prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), autoritatea competentă acţionează obiectiv şi independent de alte autorităţi care exercită oricare dintre funcţiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale offshore, autorizarea operaţiunilor petroliere offshore, colectarea şi gestionarea veniturilor din acele operaţiuni, cu evitarea conflictului de interese între funcţiile autorităţii competente, pe de o parte, şi funcţiile menţionate mai sus pentru celelalte autorităţi, pe de altă parte.

(3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea autorităţii competente se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) În elaborarea regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (3) se respectă în mod obligatoriu principiile menţionate în anexa nr. 3. Regulamentul de organizare şi funcţionare va conţine o descriere a modului în care este organizată autoritatea competentă, a motivului pentru care aceasta a fost instituită într-un anumit mod, a felului în care se asigură îndeplinirea atribuţiilor şi respectarea obligaţiilor sale, precum şi a modului în care se asigură independenţa şi obiectivitatea autorităţii competente faţă de funcţiile de reglementare legate de dezvoltarea economică a resurselor naturale offshore, de autorizare a operaţiunilor petroliere offshore, de colectare şi gestionare a veniturilor din operaţiunile respective, descriere ce va fi pusă la dispoziţia publicului.

(5) Autoritatea competentă este instituţie publică finanţată din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

(6) Autoritatea competentă poate realiza venituri din alte surse, prevăzute de lege, inclusiv din recuperarea unor costuri financiare de la titularii acordurilor petroliere, operatori şi proprietari, pe bază de tarife fixe, transparente, obiective şi proporţionale, pentru lucrările şi serviciile efectuate de aceasta în favoarea titularilor de acord petrolier, operatorilor şi proprietarilor. Aceste tarife fixe vor fi reglementate prin legislaţia secundară emisă de autoritatea competentă în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi.

(7) În anul 2016 finanţarea autorităţii competente se va realiza cu încadrarea în bugetul aprobat al Secretariatului General al Guvernului prin Legea bugetului de stat pe anul 2016 nr. 339/2015 şi în numărul total de personal aferent ordonatorului principal de credite şi instituţiilor publice finanţate prin bugetul acestuia.

(8) Pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (5) şi (6), Secretariatul General al Guvernului este abilitat să introducă modificări în bugetul pe anul 2016 cu încadrarea în cheltuielile aprobate.

(9) Autoritatea competentă poate încheia acorduri formale cu agenţii competente ale Uniunii Europene sau cu alte organisme adecvate, unde acestea există, pentru furnizarea de expertiză de specialitate pentru sprijinirea autorităţii competente în îndeplinirea funcţiilor sale de reglementare. În sensul prezentului alineat, un organism nu este considerat adecvat în cazul în care obiectivitatea sa ar putea fi compromisă de conflicte de interese.

(10) De asemenea, în desfăşurarea activităţii sale în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3), art. 28 alin. (1) şi (6), art. 29 alin. (1) - (3) şi art. 30 alin. (5), autoritatea competentă încheie, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a regulamentului de organizare şi funcţionare şi ori de câte ori este necesar, protocoale de colaborare interinstituţională cu autorităţile naţionale responsabile de siguranţa operaţiunilor petroliere offshore menţionate în anexa nr. 10.

(11) Autoritatea competentă transmite Comisiei Europene raportările prevăzute de prezenta lege, după consultarea instituţiilor prevăzute la alin. (10), atunci când este cazul.

(12) Autoritatea competentă transmite Guvernului, la fiecare 2 ani, până la data de 31 martie, pentru aprobare, raportul activităţii sale.

(13) Guvernul verifică, odată cu îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de către autoritatea competentă, în baza raportării primite conform alin. (11), şi caracterul obiectiv şi independent al activităţii autorităţii competente, respectiv evitarea conflictului de interese în conformitate cu alin. (2).

(14) Autoritatea competentă este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat şi de un vicepreşedinte cu rang de subsecretar de stat, numiţi prin decizie a prim-ministrului pe o perioadă de 5 ani. Preşedintele reprezintă autoritatea competentă în relaţiile cu terţii. În caz de indisponibilitate temporară a preşedintelui, reprezentarea legală revine vicepreşedintelui.

(15) Calitatea de preşedinte şi de vicepreşedinte este incompatibilă cu exercitarea funcţiilor publice, cu excepţia activităţii didactice, în condiţiile legii. Preşedintelui şi vicepreşedintelui le sunt interzise exercitarea, direct sau prin persoane interpuse, a activităţilor de comerţ şi participarea la administrarea sau la conducerea unor societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, regii autonome sau organizaţii cooperatiste.

(16) Mandatele preşedintelui şi vicepreşedintelui încetează:

a) la expirarea duratei;

b) prin demisie;

c) prin imposibilitate de exercitare a mandatului, constând într-o indisponibilitate pe o perioadă mai mare de 60 de zile consecutive;

d) la survenirea unei incompatibilităţi dintre cele prevăzute la alin. (15);

e) prin revocare de către autoritatea care i-a numit;

f) prin deces.

CAPITOLUL IX
Rolul Autorităţii Competente de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră

Art. 9. - (1) Autoritatea competentă acţionează independent de politicile, de deciziile de reglementare sau de alte consideraţii care nu sunt legate de atribuţiile care îi revin în conformitate cu prezenta lege şi cu respectarea principiilor stabilite la art. 8.

(2) Autoritatea competentă stabileşte nivelul responsabilităţilor proprii prin regulamentul de organizare şi funcţionare şi al responsabilităţilor operatorului şi ale proprietarului privind controlul riscurilor de accidente majore.

(3) Autoritatea competentă pune la dispoziţia titularului de acord petrolier, operatorilor şi proprietarilor politica, procesul şi procedurile în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. g) şi pune la dispoziţia publicului rezumate ale acestora.

(4) Autoritatea competentă îşi fundamentează politica şi procedurile de organizare şi operaţionale pe principiile redate în anexa nr. 3.

(5) Autoritatea competentă finalizează adoptarea cadrului legal de reglementare a operaţiunilor petroliere offshore în concordanţă cu prezenta lege, în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

CAPITOLUL X
Documente de transmis pentru efectuarea operaţiunilor petroliere offshore

Art. 10. - (1) Operatorul sau proprietarul are obligaţia de a transmite autorităţii competente următoarele documente:

a) politica generală de prevenire a accidentelor majore sau o descriere adecvată a acesteia, în conformitate cu art. 18 alin. (1) şi (5);

b) sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului sau o descriere adecvată a acestuia, aplicabil instalaţiei, în conformitate cu art. 18 alin. (3) şi (5);

c) în cazul unei instalaţii planificate pentru producţie, o notificare privind proiectarea în conformitate cu anexa nr. 1 partea I;

d) o descriere a sistemului de verificare independentă, în conformitate cu art. 16;

e) un raport privind pericolele majore, în conformitate cu art. 11 şi 12;

f) în cazul unei modificări substanţiale, inclusiv dezasamblarea unei instalaţii, un raport privind riscurile majore modificat, în conformitate cu art. 11 şi 12;

g) planul intern de intervenţie în caz de urgenţă sau o descriere adecvată a acestuia în conformitate cu art. 13 şi 27;

h) în cazul unei operaţiuni la sondă, o notificare privind operaţiunea la sonda respectivă şi informaţii privind operaţiunea la sonda respectivă, în conformitate cu art. 14;

i) în cazul unei operaţiuni combinate, o notificare privind operaţiunile combinate în conformitate cu art. 15;

j) în cazul unei instalaţii de exploatare existente, care trebuie să fie mutată într-un nou loc de exploatare în care să fie exploatată, o notificare privind mutarea, în conformitate cu anexa nr. 1 partea I;

k) orice alte documente relevante solicitate de autoritatea competentă.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) şi g) însoţesc raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e). Politica generală de prevenire a accidentelor majore a unui operator al unei sonde, dacă nu a fost transmisă anterior, se transmite împreună cu notificarea privind operaţiunile la sondă care se transmite în temeiul alin. (1) lit. h).

(3) Notificarea privind proiectarea necesară în temeiul alin. (1) lit. c) este transmisă autorităţii competente în termenul stabilit de către aceasta înainte de prezentarea prevăzută a raportului privind pericolele majore pentru operaţiunea planificată. Autoritatea competentă răspunde notificării privind proiectarea prin comentarii de care se ţine seama în raportul privind pericolele majore.

(4) În cazul în care o instalaţie de exploatare existentă urmează să pătrundă în zonele offshore aflate sub jurisdicţia României sau să le părăsească, operatorul notifică autoritatea competentă în scris înainte de data la care se prevede ca instalaţia de exploatare să pătrundă sau să le părăsească.

(5) Notificarea privind mutarea necesară în temeiul alin. (1) lit. j) se transmite autorităţii competente într-un stadiu suficient de timpuriu al evoluţiei propuse, pentru a permite operatorului să ia în considerare eventualele probleme semnalate de autoritatea competentă în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore.

(6) În cazul în care există o modificare substanţială care afectează notificarea privind proiectarea sau mutarea înainte de transmiterea raportului privind pericolele majore, autoritatea competentă este informată cât mai curând posibil în legătură cu modificarea respectivă.

(7) Raportul privind pericolele majore necesar în temeiul alin. (1) lit. e) este înaintat autorităţii competente într-un termen stabilit de autoritatea competentă, care este anterior datei estimate pentru începerea operaţiunilor.

CAPITOLUL XI
Raportul privind pericolele majore asociate cu o instalaţie de exploatare

Art. 11. - (1) Operatorul are obligaţia de a elabora un raport privind pericolele majore referitor la o instalaţie de exploatare, care se transmite autorităţii competente. Raportul va cuprinde informaţiile menţionate în anexa nr. 1 părţile II şi V şi este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat de autoritatea competentă, pe criterii obiective şi nediscriminatorii şi justificat în scris.

(2) Reprezentanţii lucrătorilor sunt consultaţi în etapele relevante în cursul pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalaţie de exploatare şi sunt oferite probe în acest sens în conformitate cu anexa nr. 1 partea II pct. 3.

(3) Raportul privind pericolele majore referitor la o instalaţie de exploatare poate fi pregătit în legătură cu un grup de instalaţii care fac obiectul acordului autorităţii competente.

(4) În cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore, la cererea scrisă şi justificată pe criterii nediscriminatorii şi obiective a autorităţii competente, operatorul furnizează aceste informaţii şi efectuează modificările necesare în raportul privind pericolele majore.

(5) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalaţia de exploatare care duc la o modificare substanţială sau este prevăzută dezasamblarea unei instalaţii fixe de exploatare, operatorul pregăteşte un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, conform anexei nr. 1 partea VI.

(6) Modificările planificate sau, după caz, dezasamblarea instalaţiilor pot fi iniţiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalaţia de exploatare.

(7) La cererea scrisă şi justificată pe criterii nediscriminatorii şi obiective a autorităţii competente sau la cel mult 5 ani, operatorul are obligaţia de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalaţie de exploatare. Rezultatele reexaminării sunt notificate autorităţii competente.

CAPITOLUL XII
Raportul privind pericolele majore referitor la o instalaţie neproductivă

Art. 12. - (1) Proprietarul pregăteşte un raport privind pericolele majore referitor la o instalaţie neproductivă, care se transmite autorităţii competente. Raportul respectiv cuprinde informaţiile menţionate în anexa nr. 1 părţile III şi V şi este actualizat dacă este cazul sau atunci când acest lucru este solicitat în scris şi justificat pe criterii nediscriminatorii şi obiective de autoritatea competentă.

(2) Reprezentanţii lucrătorilor sunt consultaţi în cursul etapelor relevante ale pregătirii raportului privind pericolele majore referitor la o instalaţie neproductivă şi sunt oferite probe în acest sens în conformitate cu anexa nr. 1 partea III pct. 2.

(3) În cazul în care sunt necesare informaţii suplimentare în vederea acceptării unui raport privind pericolele majore ce privesc instalaţiile neproductive, autoritatea competentă solicită proprietarului, în scris şi justificat, pe criterii nediscriminatorii şi obiective, informaţiile necesare pentru a efectua eventualele modificări la raportul asupra pericolelor majore.

(4) În cazul în care urmează să se facă modificări la instalaţia neproductivă, care ar duce la o modificare substanţială, sau este prevăzută dezasamblarea unei instalaţii fixe neproductive, proprietarul pregăteşte un raport modificat privind pericolele majore, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f) în termenul stabilit de autoritatea competentă, în conformitate cu anexa nr. 1 partea VI pct. 1-3.

(5) În cazul unei instalaţii fixe neproductive, modificările planificate nu sunt aplicate sau, după caz, dezafectarea nu începe decât după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalaţia fixă neproductivă.

(6) Modificările planificate sau, după caz, dezasamblarea instalaţiilor mobile neproductive pot fi iniţiate numai după ce autoritatea competentă a acceptat raportul modificat privind pericolele majore referitor la instalaţia mobilă neproductivă.

(7) La cererea scrisă şi justificată pe criterii nediscriminatorii şi obiective a autorităţii competente sau la cel mult 5 ani, operatorul are obligaţia de a revizui raportul privind pericolele majore referitor la o instalaţie neproductivă. Rezultatele reexaminării sunt notificate autorităţii competente.

CAPITOLUL XIII
Planul intern de intervenţie în caz de urgenţă

Art. 13. - (1) Operatorii sau proprietarii, după caz, au obligaţia de a elabora planuri interne de intervenţie în caz de urgenţă, care se transmit în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. g) şi se actualizează la solicitarea autorităţii competente. Planurile se pregătesc în conformitate cu art. 27, ţinând seama de evaluarea riscului de accident major efectuată pe parcursul pregătirii celui mai recent raport privind pericolele majore. Planul intern de intervenţie în caz de urgenţă include o analiză a eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol.

(2) În situaţia efectuării de operaţiuni la sondă pe o instalaţie mobilă neproductivă, planul intern de intervenţie în caz de urgenţă pentru instalaţie ţine seama de evaluarea riscului, efectuată pe parcursul pregătirii notificării privind operaţiunile la sondă care se transmite autorităţii competente.

(3) În situaţia modificării planului intern de intervenţie în caz de urgenţă, din cauza caracteristicilor speciale legate de natura sau locul în care se află sonda, operatorul sondei transmite autorităţii competente planul intern de intervenţie în caz de urgenţă modificat sau o descriere adecvată a acestuia, pentru a completa notificarea relevantă privind operaţiunile la sondă.

(4) În situaţia în care se efectuează operaţiuni combinate la o instalaţie neproductivă, planul intern de intervenţie în caz de urgenţă este modificat pentru a acoperi operaţiunile combinate şi este transmis autorităţii competente pentru a completa notificarea relevantă privind operaţiunile combinate.

CAPITOLUL XIV
Notificarea şi informaţiile privind operaţiunile la sondă

Art. 14. - (1) Operatorul unei sonde pregăteşte notificarea care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) autorităţii competente. Respectiva notificare se transmite în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operaţiunii la sondă. Respectiva notificare privind operaţiunile la sondă include informaţii referitoare la proiectarea sondei şi la operaţiunile la sondă propuse, în conformitate cu anexa nr. 1 partea IV. Aceasta include o analiză a eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea şi, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operaţiunilor la sondă, inclusiv interzicerea începerii operaţiunii.

(3) Operatorul sondei implică un organism independent de verificare în planificarea şi pregătirea modificării substanţiale a notificării privind operaţiunile la sondă transmise în temeiul art. 16 alin. (4) lit. b) şi informează imediat autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanţială a notificării privind operaţiunile la sondă transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări şi, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

(4) Operatorul sondei prezintă rapoarte privind operaţiunile la sondă autorităţii competente în conformitate cu cerinţele prevăzute în anexa nr. 2. Acestea sunt transmise săptămânal, începând cu data începerii operaţiunilor la sondă sau la intervalele specificate de autoritatea competentă.

CAPITOLUL XV
Notificarea privind operaţiunile combinate

Art. 15. - (1) Operatorii şi proprietarii implicaţi într-o operaţiune combinată pregătesc împreună notificarea, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i). Notificarea conţine informaţiile specificate în anexa nr. 1 partea VII. Unul dintre operatorii respectivi transmite notificarea privind operaţiunile combinate autorităţii competente. Notificarea este transmisă în termenul stabilit de autoritatea competentă înainte de începerea operaţiunilor combinate.

(2) Autoritatea competentă analizează notificarea şi, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare înainte de începerea operaţiunilor combinate, inclusiv interzicerea începerii operaţiunii.

(3) Operatorul care a transmis notificarea informează, fără întârziere, autoritatea competentă în legătură cu orice modificare substanţială a notificării transmise. Autoritatea competentă analizează aceste modificări şi, dacă se consideră necesar, ia măsurile corespunzătoare.

CAPITOLUL XVI
Verificarea independentă

Art. 16. - (1) Operatorii şi proprietarii stabilesc sisteme de verificare independentă şi pregătesc o descriere a sistemelor respective, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) şi se include în sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului transmis în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b). Descrierea conţine informaţiile specificate în anexa nr. 1 partea V.

(2) Rezultatele verificării independente nu aduc atingere răspunderii pe care o are operatorul sau proprietarul pentru funcţionarea corectă şi în condiţii de siguranţă a echipamentului şi a sistemelor în curs de verificare.

(3) Selectarea organismului independent de verificare, precum şi formatul sistemului de verificare respectă criteriile din anexa nr. 5.

(4) Sistemele de verificare de către organisme independente se instituie:

a) în ceea ce priveşte instalaţiile, pentru a oferi o asigurare independentă că elementele critice de siguranţă şi de mediu identificate în evaluarea riscului pentru instalaţie, astfel cum sunt descrise în raportul privind pericolele majore, sunt adecvate şi că programul de examinare şi testare a elementelor critice de siguranţă şi de mediu este adecvat, actualizat şi funcţionează după plan;

b) în ceea ce priveşte notificările privind operaţiunile la sondă, pentru a oferi o asigurare independentă că proiectarea sondei şi măsurile de control privind sonda sunt adecvate condiţiilor prevăzute de funcţionare a acesteia în orice situaţie.

(5) Operatorii şi proprietarii răspund şi întreprind acţiunile corespunzătoare pe baza consilierii organismului independent de verificare.

(6) Operatorii şi proprietarii au obligaţia să pună la dispoziţia autorităţii competente consilierea primită de la organismul independent de verificare în conformitate cu alin. (4) lit. a), precum şi dovezile privind acţiunile întreprinse în urma consilierii respective. Dovezile se vor păstra de operator sau proprietar pentru o perioadă de 6 luni de la finalizarea operaţiunilor petroliere offshore pe care le vizează.

(7) Operatorii se asigură că observaţiile şi constatările organismului independent de verificare, în conformitate cu alin. (4) lit. b), şi acţiunile întreprinse în urma acestor constatări şi observaţii sunt prezentate în notificarea privind operaţiunile la sondă pregătită în conformitate cu art. 14.

(8) În cazul instalaţiilor de exploatare, sistemul de verificare este introdus înaintea finalizării proiectării acestora. În cazul unei instalaţii neproductive, sistemul este introdus înainte de începerea operaţiunilor în zona offshore.

CAPITOLUL XVII
Prerogativele autorităţii competente în ceea ce priveşte operaţiunile de pe instalaţii

Art. 17. - Autoritatea competentă are următoarele prerogative:

a) să interzică, pe baza unei decizii scrise justificate pe criterii nediscriminatorii şi obiective, exploatarea sau începerea operaţiunilor la oricare instalaţie sau la oricare infrastructură conectată la aceasta în cazul în care măsurile propuse în raportul privind pericolele majore pentru prevenirea sau limitarea consecinţelor accidentelor majore ori în notificările privind operaţiunile la sondă sau privind operaţiuni combinate transmise în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) sau i), după caz, sunt considerate insuficiente pentru a respecta cerinţele prezentei legi;

b) în situaţii excepţionale, precum şi în cazul în care aceasta consideră că siguranţa personalului şi protecţia mediului nu sunt puse în pericol, să reducă intervalul de timp cuprins între momentul prezentării raportului privind pericolele majore sau a altor documente care se transmit în temeiul art. 10 şi momentul începerii operaţiunilor;

c) să solicite operatorului să ia măsurile proporţionale pe care autoritatea competentă le consideră necesare pentru a asigura respectarea art. 3 alin. (1);

d) în cazul în care se aplică art. 6 alin. (4), să ia măsurile corespunzătoare pentru a menţine siguranţa continuă a operaţiunilor;

e) să solicite îmbunătăţiri şi, dacă este necesar, să interzică continuarea exploatării oricărei instalaţii sau a oricărei părţi sau infrastructuri conectate la aceasta, în cazul în care rezultatul unei inspecţii, al unei constatări în temeiul art. 6 alin. (4), al unei reexaminări periodice a raportului privind pericolele majore transmis în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) sau al modificărilor aduse notificărilor transmise în temeiul art. 10 indică faptul că cerinţele menţionate în prezenta lege nu sunt respectate sau că există preocupări justificate cu privire la siguranţa operaţiunilor petroliere offshore sau a instalaţiilor.

CAPITOLUL XVIII
Prevenirea accidentelor majore de către operatori şi proprietari

Art. 18. - (1) Autoritatea competentă solicită operatorilor şi proprietarilor să pregătească un document prin care aceştia au obligaţia de a implementa politica generală de prevenire a accidentelor majore în cadrul operaţiunilor petroliere offshore organizate de aceştia, inclusiv prin aplicarea unor modalităţi corespunzătoare de monitorizare în vederea asigurării eficacităţii politicii respective. Documentul conţine informaţiile specificate în anexa nr. l partea VIII.

(2) Politica generală de prevenire a accidentelor majore ţine seama de responsabilitatea primară a operatorilor pentru, între altele, controlul riscurilor de producere a unui accident major, care sunt rezultatul operaţiunilor lor şi faţă de îmbunătăţirea continuă a controlului respectivelor riscuri pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie în orice moment.

(3) Operatorii şi proprietarii întocmesc un document în care descriu sistemul lor de gestionare a siguranţei şi a mediului, care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b). Documentul respectiv include descrierea următoarelor elemente:

a) modalităţile de organizare privind controlul pericolelor majore;

b) modalităţile pentru pregătirea şi prezentarea rapoartelor privind pericolele majore şi a celorlalte documente, după caz, în temeiul prezentei legi; şi

c) sistemele de verificare independente stabilite în temeiul art. 16.

(4) Autoritatea competentă asigură cadrul necesar pentru consultarea tripartită eficientă, conform art. 6 alin. (9). După caz, angajamentul unui operator şi al unui proprietar faţă de aceste mecanisme poate fi evidenţiat în politica generală de prevenire a accidentelor majore.

(5) Politica generală de prevenire a accidentelor majore şi sistemele de gestionare în materie de siguranţă şi de mediu sunt pregătite în conformitate cu anexa nr. 1 părţile VIII şi IX şi cu anexa nr. 4. Se aplică următoarele condiţii:

a) politica generală de prevenire a accidentelor majore este în formă scrisă şi stabileşte obiectivele generale şi mecanismele de control al riscurilor de accidente majore, precum şi modul în care respectivele obiective vor fi atinse şi modul în care respectivele mecanisme vor fi puse în aplicare la nivel organizaţional;

b) sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului este integrat în sistemul de gestionare general al operatorului sau al proprietarului şi include structura organizaţională, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele în vederea stabilirii şi punerii în aplicare a politicii generale de prevenire a accidentelor majore.

(6) Operatorii şi proprietarii pregătesc şi menţin un inventar complet de echipamente de intervenţie în caz de urgenţă relevant pentru operaţiunile lor petroliere offshore.

(7) Guvernul se asigură că operatorii şi proprietarii, în consultare cu autoritatea competentă şi folosind schimburile de cunoştinţe, informaţii şi experienţe prevăzute la art. 26 alin. (1), pregătesc şi revizuiesc standarde şi ghiduri privind cea mai bună practică în raport cu controlul pericolelor majore pe durata ciclului de viaţă al proiectării şi efectuării operaţiunilor petroliere offshore şi că respectă cel puţin prezentarea generală din anexa nr. 6.

(8) Operatorii şi proprietarii se asigură că documentul privind politica lor generală de prevenire a accidentelor majore menţionat la alin. (1) include, totodată, instalaţiile de producţie şi instalaţiile neproductive ale acestora, situate în afara Uniunii Europene.

(9) În cazul în care o activitate desfăşurată de un operator sau de un proprietar prezintă un pericol imediat pentru sănătatea umană sau creşte semnificativ riscul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia măsurile adecvate care pot include, dacă este necesar, suspendarea activităţii relevante până când pericolul sau riscul este controlat corespunzător. În cazul în care se iau aceste măsuri, operatorul sau proprietarul notifică autoritatea competentă fără întârziere şi în maximum 24 de ore de la luarea măsurilor respective.

(10) Operatorii şi proprietarii iau măsurile adecvate pentru utilizarea mijloacelor tehnice sau a procedurilor adecvate în vederea promovării fiabilităţii culegerii şi înregistrării de date relevante şi a prevenirii posibilelor manipulări ale acestora.

CAPITOLUL XIX
Operaţiuni petroliere offshore efectuate în afara Uniunii Europene

Art. 19. - (1) Societăţile înregistrate pe teritoriul României, care efectuează direct sau prin filiale operaţiuni petroliere offshore în afara Uniunii Europene ca titular de acord petrolier sau ca operatori, au obligaţia de a raporta autorităţii competente circumstanţele oricărui accident major în care au fost implicate.

(2) În solicitarea de raport în temeiul alin. (1), autoritatea competentă specifică detaliile informaţiilor cerute. Schimbul de rapoarte de acest tip se desfăşoară în conformitate cu art. 26 alin. (1).

CAPITOLUL XX
Asigurarea respectării cadrului de reglementare pentru prevenirea accidentelor majore

Art. 20. - (1) Operatorii şi proprietarii respectă măsurile stabilite în raportul privind pericolele majore şi în planurile menţionate în notificarea privind operaţiunile la sondă şi în notificarea privind operaţiunile combinate, transmise în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e), h) şi, respectiv, lit. i).

(2) Operatorii şi proprietarii asigură autorităţii competente sau persoanelor care acţionează sub conducerea autorităţii competente transportul către şi dinspre o instalaţie sau navă asociată cu operaţiunile petroliere offshore, inclusiv transportul echipamentelor acestora, în orice moment rezonabil, precum şi cazarea, masa şi alte mijloace de subzistenţă aferente vizitei lor la instalaţii în scopul facilitării supravegherii de către autoritatea competentă, inclusiv al efectuării de inspecţii, investigaţii şi al verificării aplicării corespunzătoare a prezentei legi.

(3) Autoritatea competentă elaborează planuri anuale în vederea supravegherii eficiente, inclusiv prin inspecţii, a pericolelor majore, pe baza gestionării riscului şi acordând o atenţie deosebită respectării raportului privind pericolele majore şi celorlalte documente prezentate în temeiul art. 10. Eficacitatea planurilor este reexaminată periodic, iar autoritatea competentă ia orice măsuri necesare pentru a le îmbunătăţi, cu consultarea prealabilă a titularilor de acord petrolier, operatorilor şi proprietarilor.

CAPITOLUL XXI
Raportarea confidenţială referitoare la preocupările în materie de siguranţă

Art. 21. - (1) Autoritatea competentă stabileşte mecanisme:

a) pentru raportarea confidenţială referitoare la preocupările în materie de siguranţă şi de mediu legate de operaţiunile petroliere offshore pe care le primeşte din orice sursă; precum şi

b) pentru investigarea unor astfel de raportări, menţinând în acelaşi timp anonimatul persoanelor în cauză.

(2) Operatorii şi proprietarii comunică lucrătorilor proprii şi contractorilor care au legătură cu operaţiunea şi lucrătorilor acestor contractori detaliile înţelegerilor naţionale privind mecanismele prevăzute la alin. (1) şi să se asigure că referinţe la astfel de raportări confidenţiale sunt incluse în notificări transmise către aceştia şi în programele de instruire.

CAPITOLUL XXII
Schimbul de informaţii

Art. 22. - Operatorii şi proprietarii furnizează autorităţii competente cel puţin informaţiile din anexa nr. 9.

CAPITOLUL XXIII
Transparenţa

Art. 23. - Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţiile menţionate în anexa nr. 9.

CAPITOLUL XXIV
Raportarea privind siguranţa şi impactul asupra mediului

Art. 24. - (1) Autoritatea competentă prezintă un raport anual Comisiei Europene care conţine informaţiile specificate în anexa nr. 9 pct. 3.

(2) Schimbul de informaţii în conformitate cu art. 22 şi publicarea informaţiilor în conformitate cu art. 23 se realizează de către autoritatea competentă.

CAPITOLUL XXV
Investigaţia în urma unui accident major

Art. 25. - (1) Autoritatea competentă asigură investigarea amănunţită a accidentelor majore, inclusiv inspecţii şi măsuri de constrângere, împreună cu alte autorităţi cu atribuţii legale în acest sens, fiecare în zona sa de competenţă.

(2) Autoritatea competentă pune la dispoziţia Comisiei Europene un rezumat al constatărilor elaborate în conformitate cu alin. (1), fie la terminarea investigaţiilor, fie la finalizarea procedurilor legale, în funcţie de context. Autoritatea competentă publică versiunea neconfidenţială a constatărilor.

(3) Autoritatea competentă pune în aplicare orice recomandări rezultate în urma investigaţiei prevăzute la alin. (1) care ţin de competenţa sa.

CAPITOLUL XXVI
Cooperarea autorităţii competente cu autorităţi competente din alte state membre ale Uniunii Europene

Art. 26. - (1) Autoritatea competentă desfăşoară un schimb periodic şi reciproc de cunoştinţe, informaţii şi experienţă cu alte autorităţi competente, prin intermediul Grupului autorităţilor offshore ale Uniunii Europene în materie de petrol şi gaze, şi participă la consultări referitoare la implementarea legislaţiei naţionale şi ale Uniunii Europene cu industria de profil, alte părţi interesate şi Comisia Europeană.

(2) Cunoştinţele, informaţiile şi experienţa care fac obiectul schimbului în temeiul alin. (1) privesc, în special, modul în care sunt puse în aplicare măsurile privind gestionarea riscurilor, prevenirea accidentelor majore, verificarea respectării legislaţiei şi intervenţia în caz de urgenţă care ţine de operaţiunile petroliere offshore efectuate la nivel naţional, precum şi unde este cazul în afara Uniunii Europene.

(3) Autoritatea competentă participă la stabilirea unor priorităţi comune clare pentru pregătirea şi actualizarea standardelor şi a ghidurilor, cu scopul de a identifica şi de a facilita punerea în aplicare şi aplicarea consecventă a celor mai bune practici privind operaţiunile petroliere offshore.

(4) Până la 1 septembrie 2016, autoritatea competentă notifică Comisiei Europene măsurile naţionale instituite cu privire la accesul la cunoştinţe, active şi resurse de specialitate, inclusiv acordurile formale în conformitate cu art. 8 alin. (9).

CAPITOLUL XXVII
Cerinţele privind planurile interne de intervenţie în caz de urgenţă

Art. 27. - (1) Planurile interne de intervenţie în caz de urgenţă care se pregătesc de către operator sau proprietar în conformitate cu art. 13 şi care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) sunt:

a) puse în practică fără întârziere, pentru a interveni în cazul oricărui accident major sau în cazul unei situaţii în care există riscuri iminente de accident major; şi

b) corelate cu planul extern de intervenţie în caz de urgenţă menţionat la art. 28.

(2) Operatorul şi proprietarul menţin la zi echipamentele şi expertiza relevante pentru planul intern de intervenţie în caz de urgenţă, pentru ca acestea să fie disponibile în orice moment şi, în funcţie de necesităţi, să fie puse la dispoziţia autorităţii competente şi autorităţilor responsabile pentru executarea planului extern de intervenţie în caz de urgenţă în care se aplică planul intern de intervenţie în caz de urgenţă.

(3) Planul intern de intervenţie în caz de urgenţă este elaborat în conformitate cu anexa nr. 1 partea X şi este actualizat în urma oricărei modificări substanţiale aduse raportului privind pericolele majore sau notificărilor prezentate în temeiul art. 10. Orice astfel de actualizări sunt comunicate autorităţii competente în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) şi notificate autorităţii sau autorităţilor responsabile pentru pregătirea planurilor externe de intervenţie în caz de urgenţă în zona vizată.

(4) Planul intern de intervenţie în caz de urgenţă este integrat altor măsuri privind protecţia şi salvarea personalului de pe instalaţia avariată, astfel încât să se asigure o şansă ridicată de siguranţă personală şi supravieţuire.

CAPITOLUL XXVIII
Planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă şi capacitatea de pregătire în situaţii de urgenţă

Art. 28. - (1) Autorităţile responsabile la nivel naţional pregătesc planuri externe de intervenţie în caz de urgenţă referitoare la toate instalaţiile petroliere offshore sau la infrastructura conectată şi la zonele potenţial afectate aflate sub jurisdicţia României. Structura-cadru a planului extern de intervenţie în caz de urgenţă se va aproba prin hotărâre a Guvernului şi va conţine minimum informaţiile prevăzute în anexa nr. 7.

(2) Planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă sunt elaborate în cooperare cu operatorii şi cu proprietarii relevanţi şi, dacă este cazul, cu titularii acordurilor petroliere şi autoritatea competentă şi ţin seama de versiunile cele mai recente ale planurilor interne de intervenţie în caz de urgenţă privind instalaţiile sau infrastructura conectată, existente sau prevăzute în zona care face obiectul planului extern de intervenţie în caz de urgenţă.

(3) Planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă vor fi elaborate în conformitate cu hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) şi vor fi puse la dispoziţia Comisiei Europene, altor state membre potenţial afectate şi publicului de către autoritatea competentă. Atunci când se pun la dispoziţie planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă, informaţiile divulgate nu trebuie să prezinte riscuri pentru siguranţa şi securitatea instalaţiilor petroliere offshore şi pentru exploatarea acestora şi nu lezează interesele economice naţionale sau siguranţa personală a funcţionarilor statului.

(4) Autoritatea competentă ia măsurile adecvate, în colaborare cu alte autorităţi naţionale cu atribuţii şi cu consultarea autorităţilor competente din alte state membre, pentru a atinge un nivel ridicat de compatibilitate şi interoperabilitate a echipamentelor de intervenţie şi a expertizei între toate statele membre riverane Mării Negre şi, dacă este cazul, din afara acesteia. Se încurajează industria de profil să elaboreze echipamente de intervenţie şi servicii subcontractate compatibile şi interoperabile pe tot cuprinsul regiunii geografice.

(5) Autoritatea competentă păstrează evidenţe ale echipamentelor şi serviciilor de intervenţie în caz de urgenţă în conformitate cu anexa nr. 8 pct. 1 şi le pune la dispoziţia celorlalte state membre potenţial afectate şi Comisiei Europene şi, pe bază de reciprocitate, ţărilor terţe învecinate.

(6) Operatorii şi proprietarii îşi testează periodic propria capacitate de pregătire în vederea unei intervenţii eficiente în cazul accidentelor majore petroliere offshore, în strânsă cooperare cu autorităţile responsabile.

(7) Autoritatea competentă elaborează scenarii de cooperare pentru cazuri de urgenţă. Scenariile respective sunt evaluate periodic şi actualizate în funcţie de necesităţi.

CAPITOLUL XXIX
Intervenţia în caz de urgenţă

Art. 29. - (1) Operatorul sau, dacă este cazul, proprietarul notifică imediat autorităţilor responsabile, inclusiv autorităţii competente, un accident major sau o situaţie care prezintă un risc iminent de accident major. Notificarea respectivă descrie împrejurările, inclusiv, dacă este posibil, originea, impactul probabil asupra mediului şi potenţialele consecinţe majore.

(2) În cazul unui accident major, operatorul sau proprietarul ia toate măsurile adecvate pentru a preveni extinderea sa şi pentru a-i limita consecinţele. Autorităţile competente pot asista operatorul sau proprietarul, după caz, inclusiv prin furnizarea de resurse suplimentare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(3) În cazul unei poluări marine majore sau chiar medie pe cale să devină majoră, se activează Planul naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.593/2002 privind aprobarea Planului naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, cu modificările ulterioare. În cadrul aplicării prevederilor Planului naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, coordonarea operaţiunilor de intervenţie efectuate de forţele componente ale Diviziei Operaţiuni Maritime pentru răspuns la o astfel de poluare se face de către Autoritatea Navală Română.

(4) În cursul intervenţiei de urgenţă, autorităţile responsabile colectează informaţiile necesare în vederea unei investigaţii aprofundate în temeiul art. 25 alin. (1).

CAPITOLUL XXX
Capacitatea transfrontalieră de pregătire şi intervenţie în caz de urgenţă a statelor membre în a căror jurisdicţie se efectuează operaţiuni petroliere offshore

Art. 30. - (1) În cazul în care autoritatea competentă consideră că un risc major aferent unei operaţiuni petroliere offshore care urmează să aibă loc sub jurisdicţia României este de natură să aibă efecte semnificative asupra mediului dintr-un alt stat membru, aceasta, înainte de demararea operaţiunii, transmite informaţiile relevante autorităţii competente din statul membru potenţial afectat şi depune toate eforturile, împreună cu autoritatea competentă a statului membru potenţial afectat, pentru adoptarea unor măsuri de prevenire a daunelor. Atunci când consideră teritoriul României potenţial afectat, autoritatea competentă solicită autorităţii competente din statul sub jurisdicţia căruia urmează să aibă loc operaţiunea petrolieră offshore să îi transmită toate informaţiile relevante. Autoritatea competentă evaluează împreună cu autorităţile competente din celelalte state membre, după caz, eficacitatea măsurilor, fără a aduce atingere funcţiilor de reglementare ale autorităţii competente în a cărei jurisdicţie ar avea loc operaţia în cauză în temeiul art. 8 alin. (1) lit. a) -c).

(2) În cadrul planurilor interne şi externe de intervenţie în caz de urgenţă se ţine cont de riscurile majore identificate în conformitate cu alin. (1), pentru a facilita o intervenţie comună eficientă în caz de accident major.

(3) În cazul în care există un risc ca efectele transfrontaliere previzibile ale accidentelor majore să afecteze ţări terţe, autoritatea competentă pune la dispoziţia ţărilor terţe informaţii, pe bază de reciprocitate.

(4) Autoritatea competentă cooperează cu autorităţile celorlalte state membre în vederea coordonării măsurilor referitoare la zone din afara Uniunii Europene pentru a preveni efectele negative potenţiale cauzate de operaţiunile petroliere offshore.

(5) Autoritatea naţională responsabilă pentru domeniul naval realizează testarea periodică a capacităţii de pregătire în vederea unei intervenţii eficiente în cazul accidentelor majore, cooperând cu autorităţile statelor membre potenţial afectate, agenţiile relevante ale Uniunii Europene şi, pe bază de reciprocitate, cu autorităţile ţărilor terţe potenţial afectate.

(6) În cazul unui accident major sau al unei ameninţări iminente legate de acesta care produce sau poate produce efecte transfrontaliere, autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia Europeană şi autorităţile din statele membre sau ţările terţe care pot fi afectate de situaţie şi furnizează continuu informaţii relevante pentru o intervenţie eficace în caz de urgenţă.

CAPITOLUL XXXI
Abordarea coordonată în vederea siguranţei operaţiunilor petroliere offshore la nivel internaţional

Art. 31. - În activitatea sa, autoritatea competentă va coopera cu autorităţile din ţările membre şi cele din ţările terţe învecinate pentru a promova măsuri preventive şi planuri regionale de intervenţie comună în caz de urgenţă. Se vor lua în considerare în legislaţia naţională standardele de siguranţă promovate de Comisia Europeană şi de statele membre.

CAPITOLUL XXXII
Contravenţii şi sancţiuni

Art. 32. - Constituie contravenţii nerespectarea de către titularul acordului petrolier/operator a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) şi (3), art. 6 alin. (1) şi (6), art. 10, art. 11 alin. (1), (4), (5) şi (7), art. 12 alin. (1) şi (7), art. 13 alin. (1), (3) şi (4), art. 14 alin. (1) şi (3), art. 15 alin. (1) şi (3), art. 16 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (3), art. 19 alin. (1), art. 27 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3), art. 28 alin. (6), art. 29 alin. (1) şi (2).

Art. 33. - (1) Contravenţiile prevăzute la art. 32 se sancţionează astfel:

a) cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 10, art. 11 alin. (4), art. 13 alin. (3) şi (4), art. 18 alin. (3) şi art. 19 alin. (1);

b) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (1), (5) şi (7), art. 12 alin. (1) şi (7), art. 13 alin. (1), art. 14 alin. (1) şi (3), art. 15 alin. (1) şi (3), art. 16 alin. (1), art. 27 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3), art. 28 alin. (6) şi art. 29 alin. (1);

c) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 150.000 lei la 200.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (3), art. 18 alin. (1) şi art. 29 alin. (2);

d) prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu amendă de la 200.000 lei la 250.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) şi (6).

(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.

(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor, precum şi notificarea autorităţii competente se realizează de către autorităţile naţionale responsabile de siguranţa operaţiunilor petroliere offshore, după cum urmează:

a) nerespectarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (3), art. 27 alin. (1) lit. a), art. 28 alin. (6) şi art. 29 alin. (1) şi (2), de către personalul împuternicit al autorităţii naţionale responsabile în domeniul naval, respectiv Ministerul Transporturilor, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu;

b) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1), de către personalul împuternicit al autorităţii semnatare a acordurilor petroliere, ANRM;

c) nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (6), art. 10, art. 11 alin. (1), (4), (5) şi (7), art. 12 alin. (1) şi (7), art. 13 alin. (1), (3) şi (4), art. 14 alin. (1) şi (3), art. 15 alin. (1) şi (3), art. 16 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (3) şi art. 19 alin. (1), de către personalul împuternicit al autorităţii competente.

Art. 34. - Contravenţiilor prevăzute la art. 32 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL XXXIII
Modificarea lit. b) a pct. 13 al art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului

Art. 35. - La articolul 2 punctul 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, aprobată prin Legea nr. 19/2008, cu modificările şi completările ulterioare, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

" b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte negative grave:

(i) asupra stării ecologice, chimice sau cantitative sau asupra potenţialului ecologic al apelor în cauză, astfel cum au fost definite de Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care se aplică art. 2⁷ din legea respectivă; sau

(ii) asupra stării ecologice a apelor marine în cauză, astfel cum au fost definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2010 privind stabilirea strategiei pentru mediul marin, aprobată cu modificări prin Legea nr. 6/2011, cu modificările ulterioare, în măsura în care aspectele speciale privind starea ecologică a mediului marin nu fac deja obiectul Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare."

CAPITOLUL XXXIV
Dispoziţii tranzitorii

Art. 36. - În ceea ce priveşte proprietarii, operatorii de instalaţii de producţie planificate şi operatorii care planifică sau execută operaţiuni la sondă, Guvernul aplică actele cu putere de lege şi actele administrative relevante adoptate până la 1 septembrie 2016. În ceea ce priveşte instalaţiile existente, Guvernul aplică actele cu putere de lege şi actele administrative relevante de la data fixată pentru reexaminarea documentaţiei de evaluare a riscurilor, nu mai târziu de 19 iulie 2018.

Art. 37. - În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, autoritatea competentă va elabora normele de aplicare a acesteia, pe care le va supune aprobării Guvernului.

CAPITOLUL XXXV
Anexe

Art. 38. - Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezenta lege.

Prezenta lege transpune prevederile Directivei 2013/30/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranţa operaţiunilor petroliere şi gaziere offshore şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 178 din 28 iunie 2013.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.


	PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR FLORIN IORDACHE	PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti, 22 iulie 2016.

Nr. 165.

ANEXA Nr. 1

Informaţii care trebuie incluse în documentele transmise autorităţii competente

I. Informaţii care trebuie incluse într-o notificare privind proiectarea sau mutarea unei instalaţii de producţie

Notificarea privind proiectarea şi notificarea privind mutarea unei instalaţii de producţie care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) şi, respectiv, lit. j) includ cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa operatorului instalaţiei;

2. o descriere a procesului de proiectare pentru operaţiunile şi sistemele de producţie, de la un concept iniţial până la proiectul prezentat sau selectarea unei instalaţii existente, a standardelor relevante utilizate şi a conceptelor de proiectare incluse în proces;

3. o descriere a conceptului de proiectare selectat, în raport cu scenariile privind pericolele majore pentru instalaţia vizată şi locul de amplasare a acesteia, precum şi caracteristicile principale privind controlul riscului;

4. o dovadă conform căreia conceptul contribuie la reducerea, până la un nivel acceptabil, a pericolelor majore;

5. o descriere a instalaţiei şi a condiţiilor din cadrul amplasamentului prevăzut;

6. o descriere a oricăror limitări privind siguranţa operaţiunilor datorate mediului, condiţiilor meteorologice şi naturii fundului mării şi modalităţile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării şi de cele din mediul marin, cum ar fi conductele şi zonele de acostare ale instalaţiilor învecinate;

7. o descriere a tipurilor de operaţiuni supuse unor pericole majore care trebuie efectuate;

8. o descriere generală a sistemului de gestionare a siguranţei şi a mediului, prin intermediul căruia măsurile prevăzute pentru controlul riscurilor de accidente majore sunt menţinute în mod eficient;

9. o descriere a sistemelor independente de verificare şi o listă iniţială a elementelor critice de siguranţă şi de mediu şi a performanţei necesare a acestora;

10. în cazul în care o instalaţie de producţie existentă urmează să fie mutată într-un nou amplasament pentru a deservi o operaţiune de producţie diferită, o dovadă care să demonstreze că instalaţia este adecvată pentru operaţiunea de producţie propusă;

11. în cazul în care o instalaţie neproductivă urmează să fie modificată pentru a fi utilizată ca instalaţie de producţie, o dovadă care să demonstreze că instalaţia este adecvată pentru o asemenea conversie.

II. Informaţii care trebuie incluse într-un raport privind pericolele majore pentru exploatarea unei instalaţii de producţie

Rapoartele privind pericolele majore în cazul unei instalaţii de producţie care se pregătesc în conformitate cu art. 11 şi se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) includ cel puţin următoarele informaţii:

1. o descriere a modului în care este luată în considerare intervenţia autorităţii competente în legătură cu notificarea privind proiectarea;

2. numele şi adresa operatorului instalaţiei;

3. un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului privind pericolele majore;

4. o descriere a instalaţiei şi a oricărei asocieri cu alte instalaţii sau infrastructuri conectate, inclusiv sondele;

5. o dovadă care să arate că au fost identificate toate pericolele majore, că probabilitatea şi consecinţele acestora au fost evaluate, inclusiv limitările privind siguranţa operaţiunilor datorate mediului, condiţiilor meteorologice şi naturii fundului mării, şi că măsurile pentru controlul acestora, inclusiv elementele critice de siguranţă şi de mediu asociate sunt adecvate, astfel încât riscul de producere a unui accident major să fie redus la un nivel acceptabil; această dovadă include o evaluare a eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol;

6. o descriere a tipului de operaţiuni cu potenţial de pericol major care trebuie efectuate şi numărul maxim de persoane care pot fi prezente pe instalaţie în orice moment;

7. o descriere a echipamentelor şi a modalităţilor de a asigura controlul sondei, siguranţa procesului, izolarea substanţelor periculoase, prevenirea incendiilor şi a exploziilor, protecţia lucrătorilor împotriva substanţelor periculoase şi protecţia mediului împotriva unui accident major în fază incipientă;

8. o descriere a modalităţilor de protecţie a persoanelor de pe instalaţii împotriva pericolelor majore şi de asigurare a evacuării şi salvării lor în condiţii de siguranţă, precum şi modalităţile de întreţinere a sistemelor de control pentru prevenirea daunelor cauzate instalaţiei şi mediului în cazul în care este evacuat tot personalul;

9. codurile, standardele şi ghidurile relevante utilizate în construcţia şi în punerea în funcţiune a instalaţiei;

10. informaţii cu privire la sistemul de gestionare a siguranţei operatorului şi al mediului, care este relevant pentru instalaţia de producţie;

11. un plan intern de acţiune în caz de urgenţă sau o descriere adecvată a acestuia;

12. o descriere a sistemului independent de verificare;

13. orice alte detalii relevante, de exemplu în cazul în care două sau mai multe instalaţii funcţionează combinat într-un mod care afectează potenţialul de pericol major pe care îl prezintă oricare dintre instalaţiile respective sau toate instalaţiile;

14. informaţiile relevante în sensul altor cerinţe din prezenta lege, obţinute în temeiul cerinţelor de prevenire a accidentelor majore din Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2006 privind cerinţele minime pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din industria extractivă de foraj;

15. în ceea ce priveşte operaţiunile care urmează să fie derulate de pe instalaţie, orice informaţie privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului, relevantă pentru alte cerinţe din cadrul prezentei legi, obţinută în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, cu modificările şi completările ulterioare;

16. o evaluare a efectelor de mediu potenţiale identificate rezultate în urma pierderii stării de izolare a poluanţilor rezultaţi în urma unui accident major şi o descriere a măsurilor tehnice şi de altă natură preconizate pentru prevenirea, reducerea şi compensarea acestora, inclusiv monitorizarea.

III. Informaţii care trebuie furnizate într-un raport privind pericolele majore pentru o instalaţie neproductivă

Rapoartele privind pericolele majore în cazul unei instalaţii neproductive care se pregătesc în conformitate cu art. 12 şi se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) includ cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa proprietarului;

2. un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului privind pericolele majore;

3. o descriere a instalaţiei şi, în cazul unei instalaţii mobile, o descriere a mijloacelor de transfer al acesteia între amplasamente şi sistemul de staţionare ale acesteia;

4. o descriere a tipurilor de operaţiuni cu potenţial de pericol major pe care instalaţia le poate efectua şi numărul maxim de persoane care pot fi prezente pe instalaţie în orice moment;

5. o dovadă care să arate că au fost identificate toate pericolele majore, că probabilitatea şi consecinţele acestora au fost evaluate, inclusiv eventualele limitări privind siguranţa operaţiunilor datorate condiţiilor de mediu, meteorologice şi naturii fundului mării, şi că măsurile pentru controlul acestora, inclusiv elementele critice de siguranţă şi de mediu asociate sunt adecvate, astfel încât riscul de producere a unui accident major să fie redus într-o măsură acceptabilă; această dovadă include o evaluare a eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol;

6. o descriere a echipamentelor şi a modalităţilor de a asigura controlul sondei, siguranţa procesului, izolarea substanţelor periculoase, prevenirea incendiilor şi a exploziilor, protecţia lucrătorilor împotriva substanţelor periculoase şi protecţia mediului împotriva unui accident major;

7. o descriere a modalităţilor de protecţie a persoanelor de pe instalaţie împotriva pericolelor majore şi de asigurare a evacuării şi salvării lor în condiţii de siguranţă, precum şi modalităţile de întreţinere a sistemelor de control pentru prevenirea daunelor cauzate instalaţiei şi mediului în cazul în care este evacuat tot personalul;

8. codurile, standardele şi ghidurile relevante utilizate în construcţia şi în punerea în funcţiune a instalaţiei;

9. o dovadă care să arate că au fost identificate toate pericolele majore în cazul tuturor operaţiunilor pe care instalaţia le poate efectua şi că riscul de producere a unui accident major este redus la un nivel acceptabil;

10. o descriere a oricăror limitări privind siguranţa operaţiunilor datorate condiţiilor de mediu, meteorologice şi naturii fundului mării şi modalităţile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării şi de cele din mediul marin, cum ar fi conductele şi zonele de acostare ale instalaţiilor învecinate;

11. informaţii cu privire la sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului, care este relevant pentru instalaţia neproductivă;

12. o copie sau o descriere adecvată a planului intern de intervenţie în caz de urgenţă sau o descriere adecvată a acestuia;

13. o descriere a sistemului independent de verificare;

14. orice alte detalii relevante, de exemplu în cazul în care două sau mai multe instalaţii funcţionează combinat într-un mod care afectează potenţialul de pericol major pe care îl prezintă oricare dintre instalaţiile respective sau toate instalaţiile;

15. în ceea ce priveşte operaţiunile care urmează să fie derulate de pe instalaţie, orice informaţie obţinută în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului, relevantă pentru alte cerinţe din cadrul prezentei legi;

16. o evaluare a efectelor de mediu potenţiale identificate rezultate în urma pierderii stării de izolare a poluanţilor rezultaţi în urma unui accident major şi o descriere a măsurilor tehnice şi de altă natură prevăzute pentru prevenirea, reducerea şi compensarea acestora, inclusiv monitorizarea.

IV. Informaţii care trebuie furnizate într-o notificare privind operaţiunile la sondă

Notificările privind operaţiunile la sondă care se pregătesc în conformitate cu art. 14 şi se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. h) includ cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa operatorului sondei;

2. denumirea instalaţiei care urmează să fie utilizată şi numele şi adresa proprietarului sau, în cazul unei instalaţii de producţie, ale contractorului care desfăşoară activităţi de foraj;

3. detaliile de identificare a sondei şi orice asociere cu instalaţii sau infrastructura conectată;

4. informaţii privind programul de lucru al sondei, inclusiv privind perioada în care aceasta este exploatată, detaliile şi verificarea barierelor în calea pierderii controlului asupra sondei (echipamente, fluide de foraj, ciment etc.), controlul de direcţie privind traiectoria sondei şi limitările cu privire la exploatarea în condiţii de siguranţă în conformitate cu gestionarea riscurilor;

5. în cazul unei sonde existente, informaţii cu privire la istoricul şi starea acesteia;

6. orice detalii cu privire la echipamentele de siguranţă care urmează să fie desfăşurate şi care nu sunt descrise în raportul curent privind pericolele majore referitor la instalaţie;

7. o evaluare a riscului care include o descriere privind:

a) pericolele speciale asociate operaţiunii la sondă, inclusiv orice limitări privind siguranţa operaţiunilor datorate condiţiilor de mediu, meteorologice şi naturii fundului mării;

b) pericolele legate de zona submarină;

c) orice operaţiuni efectuate la suprafaţă sau în subsolul marin care prezintă un potenţial de pericol major simultan;

d) măsuri adecvate de control;

8. o descriere a configuraţiei sondei la sfârşitul exploatării - de exemplu, abandonată permanent sau temporar - şi dacă echipamentul de producţie a fost plasat în interiorul sondei în vederea unei utilizări viitoare;

9. în cazul unei modificări a unei notificări privind operaţiunile la sondă transmise anterior, detalii suficiente în vederea actualizării complete a notificării;

10. în cazul în care o sondă urmează să fie construită, modificată sau întreţinută cu ajutorul unei instalaţii neproductive, următoarele informaţii suplimentare:

a) o descriere a oricăror limitări privind siguranţa operaţiunilor din motive de mediu, meteorologice şi datorate naturii fundului mării şi modalităţile de identificare a riscurilor cauzate de pericolele existente pe fundul mării şi de cele din mediul marin, cum ar fi conductele şi zonele de acostare ale instalaţiilor învecinate;

b) o descriere a condiţiilor de mediu care au fost luate în considerare în cadrul planului intern de intervenţie în caz de urgenţă pentru instalaţie;

c) o descriere a modalităţilor de intervenţie în caz de urgenţă, inclusiv modalităţile de intervenţie în cazul unui incident care afectează mediul, care nu sunt prezentate în raportul privind pericolele majore; şi

d) o descriere a modului în care sistemele de gestionare ale operatorului sondei şi ale proprietarului urmează să fie coordonate pentru a asigura controlul eficient al pericolelor majore în orice moment;

11. un raport cuprinzând constatările examinării independente a sondei, inclusiv o declaraţie din partea operatorului sondei care precizează că, după examinarea raportului şi a constatărilor examinării de către organisme independente a sondei, gestiunea riscului cu privire la proiectarea sondei şi barierele în calea pierderii controlului sunt adecvate pentru toate condiţiile şi împrejurările anticipate;

12. informaţiile relevante în sensul altor cerinţe din prezenta lege, obţinute în temeiul cerinţelor de prevenire a accidentelor majore din Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2006;

13. în ceea ce priveşte operaţiunile la sondă care urmează să fie derulate, orice informaţie relevantă pentru alte cerinţe din cadrul prezentei legi, obţinută în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 445/2009, cu modificările şi completările ulterioare, privind prevenirea accidentelor majore care ar putea cauza daune semnificative sau grave mediului.

V. Informaţii care trebuie furnizate cu privire la sistemul de verificare

Descrierile care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) în legătură cu sistemele independente de verificare care se instituie în temeiul art. 16 alin. (1) includ:

a) o declaraţie din partea operatorului sau a proprietarului, după examinarea raportului organismului independent de verificare, conform căreia evidenţa elementelor critice de siguranţă şi sistemul de întreţinere a acestora menţionat în raportul privind pericolele majore sunt sau vor fi adecvate;

b) o descriere a sistemului de verificare, inclusiv a selecţiei organismelor independente de verificare, a mijloacelor de verificare a modului în care elementele critice de siguranţă şi de mediu şi orice utilaj specificat din sistem sunt reparate corespunzător şi într-o stare bună;

c) o descriere a mijloacelor de verificare menţionate la lit. b), care include detalii privind principiile care vor fi aplicate pentru a îndeplini funcţiile în cadrul sistemului, precum şi pentru a face revizuirea sistemului de-a lungul ciclului de viaţă a instalaţiei, inclusiv:

(i) examinarea şi testarea privind elementele critice de siguranţă şi de mediu de către organisme independente de verificare competente;

(ii) verificarea privind proiectarea, standardele, certificarea sau alt sistem de conformitate a elementelor critice de siguranţă şi de mediu;

(iii) examinarea progresului lucrărilor;

(iv) raportarea privind orice neconformităţi;

(v) măsuri de remediere luate de operator sau de proprietar.

VI. Informaţii care trebuie furnizate cu privire la o modificare substanţială a unei instalaţii, inclusiv mutarea unei instalaţii fixe

În cazul în care sunt aduse modificări substanţiale unei instalaţii, astfel cum se menţionează la art. 11 alin. (5) şi la art. 12 alin. (4), raportul modificat privind pericolele majore, care cuprinde modificările substanţiale şi care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. f), include cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa operatorului sau a proprietarului;

2. un rezumat privind modul de implicare a oricărui lucrător în pregătirea raportului revizuit privind pericolele majore;

3. detalii suficiente pentru a actualiza complet raportul anterior privind pericolele majore şi planul intern de intervenţie în caz de urgenţă aferent referitor la instalaţie şi pentru a demonstra că riscurile de pericole majore sunt reduse la un nivel acceptabil;

4. în cazul în care o instalaţie fixă de producţie este scoasă din uz:

a) modalităţile de izolare a tuturor substanţelor periculoase, iar în cazul sondelor conectate la instalaţie, izolarea definitivă a sondelor de instalaţie şi de mediu;

b) o descriere a riscurilor de pericole majore asociate cu dezafectarea instalaţiei pentru lucrători şi mediu, cu populaţia totală expusă şi cu măsurile de control al riscului;

c) modalităţile de intervenţie în caz de urgenţă pentru a asigura evacuarea şi salvarea personalului în condiţii de siguranţă şi pentru a menţine în funcţiune sistemele de control cu scopul de a preveni un accident major pentru mediul înconjurător.

VII. Informaţii care trebuie furnizate într-o notificare privind operaţiunile combinate

Notificarea privind operaţiunile combinate, pregătită în temeiul art. 15 şi care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. i), include cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa operatorului care prezintă notificarea;

2. în cazul în care alţi operatori sau proprietari sunt implicaţi în operaţiunile combinate, numele şi adresele acestora, inclusiv o confirmare conform căreia sunt de acord cu conţinutul notificării;

3. o descriere, sub forma unui document de sinteză autorizat de toate părţile care contribuie la acesta, a modului în care sistemele de gestionare pentru instalaţiile implicate în operaţiunea combinată vor fi coordonate, astfel încât riscul de producere a unui accident major să fie redus la un nivel acceptabil;

4. o descriere a oricărui echipament care trebuie utilizat în cazul operaţiunii combinate, dar care nu este descris în raportul actual privind pericolele majore referitor la oricare dintre instalaţiile implicate în operaţiunile combinate;

5. un rezumat al evaluării riscurilor realizate de toţi operatorii şi proprietarii implicaţi în operaţiunile combinate, care include:

a) o descriere a oricărei operaţiuni efectuate în timpul operaţiunii combinate care poate comporta pericole susceptibile de a cauza un accident major pe o instalaţie sau în legătură cu o instalaţie;

b) o descriere a oricăror măsuri de control al riscurilor puse în aplicare ca urmare a evaluării riscului;

6. o descriere a operaţiunii combinate şi a programului de lucru.

VIII. Informaţii care trebuie furnizate cu privire la politica generală de prevenire a accidentelor majore

Politica generală de prevenire a accidentelor majore, pregătită în conformitate cu art. 18 alin. (1) şi care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a), include următoarele informaţii, fără a se limita însă la acestea:

1. responsabilitatea la nivelul consiliului de conducere al societăţilor pentru garantarea continuă a faptului că politica generală de prevenire a accidentelor majore este adecvată, pusă în aplicare şi funcţionează după plan;

2. măsuri pentru instituirea şi menţinerea unei culturi puternice a siguranţei, cu o probabilitate ridicată de funcţionare continuă în condiţii de siguranţă;

3. anvergura şi intensitatea auditului procesului;

4. măsuri de recompensare şi recunoaştere a comportamentelor dorite;

5. evaluarea capacităţilor şi a obiectivelor societăţii;

6. măsuri pentru menţinerea standardelor de siguranţă şi de protecţie a mediului, ca valoare fundamentală a societăţii;

7. sisteme formale de comandă şi de control care includ membrii consiliului de conducere şi conducerea superioară a societăţii;

8. abordarea privind competenţa la toate nivelurile societăţii;

9. măsura în care pct. 1-8 se aplică operaţiunilor petroliere offshore ale societăţii, efectuate în afara Uniunii Europene.

IX. Informaţii care trebuie furnizate cu privire la un sistem de gestionare a siguranţei şi a mediului

Sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului, pregătit în temeiul art. 18 alin. (3) şi care se transmite în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b), include următoarele informaţii, fără a se limita însă la acestea:

1. structura organizaţională şi rolurile şi responsabilităţile personalului;

2. identificarea şi evaluarea pericolelor majore, precum şi probabilitatea şi consecinţele potenţiale ale acestora;

3. integrarea impactului asupra mediului în cadrul evaluărilor riscurilor majore din raportul privind pericolele majore;

4. controalele pericolelor majore pe durata operaţiunilor normale;

5. gestionarea schimbărilor;

6. planificarea şi intervenţia în caz de urgenţă;

7. limitarea daunelor aduse mediului;

8. monitorizarea performanţei;

9. sistemele de audit şi de revizuire; precum şi

10. măsurile instituite pentru participarea la consultări tripartite şi modul de punere în aplicare a acţiunilor rezultate în urma consultărilor respective.

X. Informaţii care trebuie furnizate într-un plan intern de intervenţie în caz de urgenţă

Planurile interne de intervenţie în caz de urgenţă, pregătite în temeiul art. 13 şi care se transmit în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g), includ următoarele informaţii, fără a se limita însă la acestea:

1. numele şi funcţiile persoanelor autorizate să iniţieze proceduri de urgenţă şi ale persoanei care conduce intervenţia internă în caz de urgenţă;

2. numele sau funcţia persoanelor care au responsabilitatea de a coopera cu autoritatea sau autorităţile responsabile de planul extern de intervenţie în caz de urgenţă;

3. o descriere a tuturor condiţiilor sau evenimentelor previzibile care ar putea produce un accident major, astfel cum sunt descrise în raportul privind pericolele majore la care este anexat planul;

4. o descriere a acţiunilor care vor fi întreprinse cu scopul de a controla condiţiile sau evenimentele care ar putea cauza un accident major şi de a limita consecinţele acestora;

5. o descriere a echipamentelor şi resurselor disponibile, inclusiv pentru limitarea eventualelor scurgeri;

6. modalităţile de limitare a riscurilor pentru persoanele care se află pe instalaţie şi pentru mediu, inclusiv modul în care sunt transmise alertele şi măsurile care trebuie luate de persoane la primirea alertei;

7. în cazul unei operaţiuni combinate, modalităţile de coordonare a sistemelor de evacuare şi de salvare între instalaţiile în cauză pentru a asigura o şansă ridicată de supravieţuire persoanelor care se află pe instalaţii în timpul unui accident major;

8. o estimare a eficienţei intervenţiei în cazul unei scurgeri de petrol; condiţiile de mediu care trebuie avute în vedere în acest calcul al intervenţiei includ:

a) vremea, inclusiv vântul, vizibilitatea, precipitaţiile şi temperatura;

b) stările mării, mareele şi curenţii;

c) prezenţa gheţii şi a resturilor;

d) orele de lumină naturală; precum şi

e) alte condiţii de mediu cunoscute care ar putea influenţa eficienţa echipamentelor de intervenţie sau eficacitatea generală a unei acţiuni de intervenţie;

9. sistemele care oferă o alertă timpurie cu privire la un accident major autorităţii sau autorităţilor responsabile cu iniţierea planului extern de intervenţie în caz de urgenţă, tipul de informaţii care ar trebui incluse într-o alertă iniţială şi sistemele de furnizare a informaţiilor mai amănunţite pe măsură ce acestea devin disponibile;

10. sistemele care vizează formarea personalului în ceea ce priveşte obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească şi, în cazul în care este necesar, coordonarea acestora cu serviciile externe de urgenţă;

11. sistemele care vizează coordonarea intervenţiilor interne şi externe de urgenţă;

12. dovada privind evaluările anterioare cu privire la substanţele chimice utilizate ca agent de dispersie, care au fost efectuate pentru a reduce la minimum implicaţiile asupra sănătăţii publice şi daunele suplimentare aduse mediului.

ANEXA Nr. 2

Rapoartele privind operaţiunile la sondă transmise în temeiul art. 14 alin. (4)

Rapoartele care se transmit autorităţii competente în temeiul art. 14 alin. (4) includ cel puţin următoarele informaţii:

1. numele şi adresa operatorului instalaţiei;

2. denumirea instalaţiei şi numele şi adresa operatorului sau proprietarului instalaţiei;

3. detaliile privind identificarea sondei şi orice asociere cu instalaţii sau infrastructură conectată;

4. un rezumat al operaţiunilor efectuate de la începerea operaţiunilor sau de la raportul anterior;

5. diametrul şi adâncimea reală verticală şi măsurată a:

a) oricărui puţ de foraj; precum şi

b) a oricărui tubaj instalat;

6. densitatea fluidului de foraj la momentul elaborării raportului; precum şi

7. în cazul operaţiunilor referitoare la o sondă existentă, starea de funcţionare actuală a acesteia.

ANEXA Nr. 3

Principii de organizare şi funcţionare ale autorităţii competente în temeiul art. 8 şi 9

I. Principii referitoare la organizarea autorităţii competente

1. Îndeplinirea eficientă a tuturor obligaţiilor atribuite autorităţii competente în cuprinsul prezentei legi, inclusiv măsuri de reglementare în materie de siguranţă şi de protecţie a mediului într-un mod echitabil;

2. Obligativitatea unei declaraţii de politică care descrie obiectivele privind supravegherea şi aplicarea legislaţiei şi obligaţiile autorităţii competente în scopul asigurării transparenţei, consecvenţei, proporţionalităţii şi obiectivităţii în reglementarea operaţiunilor petroliere offshore;

3. Finanţarea unei expertize specializate suficiente, disponibile fie intern, fie prin acorduri formale cu părţi terţe sau ambele, astfel încât autoritatea competentă să poată inspecta şi investiga operaţiunile, adopta măsuri de asigurare a respectării legii şi gestiona rapoartele privind pericolele majore şi notificările;

4. În cazul în care se face apel la surse externe de expertiză, finanţarea elaborării unor ghiduri suficiente în formă scrisă şi a activităţii de supraveghere pentru a menţine coerenţa abordării şi pentru a asigura faptul că autoritatea competentă numită legal îşi păstrează responsabilitatea deplină în temeiul prezentei legi;

5. Finanţarea formării esenţiale, comunicării, accesului la tehnologie, a cheltuielilor de deplasare şi de şedere ale personalului autorităţii competente pentru îndeplinirea atribuţiilor acestuia şi pentru a facilita cooperarea activă dintre autorităţile competente în conformitate cu art. 26;

6. Dacă este cazul, solicitarea rambursării către autoritatea competentă de către operatori sau proprietari a costului îndeplinirii atribuţiilor acesteia în temeiul prezentei legi;

7. Finanţarea şi încurajarea activităţilor de cercetare conform atribuţiilor autorităţii competente prevăzute de prezenta lege;

8. Asigurarea finanţării pentru întocmirea de rapoarte de către autoritatea competentă.

II. Principii referitoare la funcţionarea autorităţii competente, aplicate de aceasta în exercitarea eficace a atribuţiilor sale legale prevăzute la art. 8 şi 9

1. Obligativitatea unei strategii scrise care prezintă atribuţiile, priorităţile sale de acţiune, de exemplu cu privire la proiectarea şi exploatarea instalaţiilor, gestionarea integrităţii şi capacitatea de pregătire şi intervenţie în caz de urgenţă, precum şi modul în care aceasta este organizată;

2. Obligativitatea unor proceduri operaţionale care descriu modul în care va examina şi va pune în aplicare obligaţiile operatorilor şi ale proprietarilor prevăzute în prezenta lege, inclusiv modul în care aceasta va trata, evalua şi aproba rapoartele privind pericolele majore, în care va trata notificările privind operaţiunile la sondă şi în care trebuie să fie stabilită frecvenţa inspecţiilor privind măsurile de control al pericolelor majore (inclusiv pentru mediu) referitoare la o anumită instalaţie sau activitate;

3. Obligativitatea unor proceduri care îi permit autorităţii competente să îşi îndeplinească atribuţiile fără a aduce atingere altor responsabilităţi legate, de exemplu, de operaţiunile petroliere onshore şi de regimurile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2006;

4. Procedurile detaliate de evaluare a rapoartelor privind pericolele majore necesită furnizarea tuturor informaţiilor faptice şi de altă natură, solicitate în temeiul prezentei legi, de către operator sau proprietar. Autorităţile competente se asigură că cel puţin cerinţele pentru următoarele informaţii sunt specificate clar în ghidurile adresate operatorilor şi proprietarilor:

a) toate pericolele previzibile, având potenţialul de a provoca un accident major, inclusiv la adresa mediului, au fost identificate, riscurile acestora au fost evaluate şi au fost identificate măsuri, inclusiv de urgenţă, pentru a controla riscurile;

b) sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului este descris în mod corespunzător, pentru a demonstra respectarea prezentei legi;

c) au fost descrise măsuri adecvate pentru verificarea de către organisme independente şi pentru efectuarea auditului de către operator sau proprietar;

5. Atunci când efectuează o examinare amănunţită a rapoartelor privind pericolele majore, autoritatea competentă se asigură că:

a) toate informaţiile faptice necesare sunt furnizate;

b) operatorul sau proprietarul a identificat toate pericolele de accidente majore previzibile în mod rezonabil, la adresa instalaţiei şi a funcţiilor acesteia, împreună cu eventualele evenimente potenţiale de declanşare, precum şi faptul că metodologia şi criteriile de evaluare adoptate pentru evaluarea riscurilor de accidente majore, inclusiv factorii de incertitudine în analiză, au fost explicate în mod clar;

c) evaluările riscurilor au luat în considerare toate etapele relevante în ciclul de viaţă al instalaţiei şi au anticipat toate situaţiile previzibile, inclusiv:

(i) modul în care deciziile de proiectare, descrise în notificarea privind proiectarea, au ţinut seama de gestionarea riscurilor, astfel încât să asigure aplicarea principiilor inerente de siguranţă şi de mediu;

(ii) modul în care se vor derula operaţiunile de la instalaţia aflată în funcţiune;

(iii) modul în care operaţiunile la sondă vor fi efectuate şi suspendate temporar înainte de începerea producţiei de la o instalaţie de producţie;

(iv) modul în care se vor efectua operaţiuni combinate cu o altă instalaţie;

(v) modul în care instalaţia va fi dezafectată;

d) modul în care se intenţionează punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscurilor, dacă acest lucru este necesar pentru a reduce riscurile la un nivel acceptabil;

e) dacă, în stabilirea măsurilor necesare pentru atingerea unor niveluri acceptabile de risc, operatorul sau proprietarul a demonstrat în mod clar faptul că a ţinut seama de bunele practici relevante şi de o apreciere bazată pe bunele practici de inginerie, cele mai bune practici de gestionare şi de principiile privind factorii umani şi organizaţionali;

f) dacă măsurile şi modalităţile de detectare şi intervenţie rapidă şi eficientă la o situaţie de urgenţă sunt clar identificate şi justificate;

g) modul în care modalităţile şi măsurile de evacuare şi de salvare menite să limiteze agravarea unui caz de urgenţă şi să reducă impactul acestuia asupra mediului sunt integrate în mod logic şi sistematic, ţinând seama de condiţiile probabile de urgenţă în care vor fi întreprinse;

h) modul în care cerinţele sunt incorporate în planurile interne de intervenţie în caz de urgenţă şi dacă autorităţii competente i-a fost transmisă o copie sau o descriere adecvată a planului intern de intervenţie în caz de urgenţă;

i) dacă sistemul de gestionare a siguranţei şi a mediului descris în raportul privind pericolele majore este adecvat pentru a asigura controlul pericolelor majore în fiecare etapă a ciclului de viaţă al instalaţiei şi asigură respectarea tuturor dispoziţiilor legale, precum şi auditul şi punerea în aplicare a recomandărilor de audit;

j) dacă sistemul de verificare de către organisme independente este explicat clar.

ANEXA Nr. 4

Dispoziţiile prevăzute de operatori şi de proprietari în vederea prevenirii accidentelor majore în temeiul art. 18

1. Autoritatea competentă se asigură că operatorii şi proprietarii:

a) acordă o atenţie specială evaluării cerinţelor de fiabilitate şi de integritate cu privire la toate sistemele critice de siguranţă şi de mediu şi îşi stabilesc sistemele de inspecţie şi de întreţinere în vederea atingerii nivelului necesar de integritate privind siguranţa şi mediul;

b) iau măsuri adecvate pentru a se asigura, în măsura posibilului, că nu există vreo eliberare neplanificată de substanţe periculoase din conductele, navele şi sistemele prevăzute pentru izolarea acestora în condiţii de siguranţă; mai mult, operatorii şi proprietarii se asigură că nicio defecţiune a barierei de izolare nu poate conduce la un accident major;

c) pregătesc un inventar privind echipamentele disponibile, proprietarii acestora, locaţia, transportul acestora şi modul în care sunt distribuite pe instalaţie, precum şi orice entităţi relevante pentru punerea în aplicare a planului intern de intervenţie în caz de urgenţă; inventarul identifică măsurile introduse pentru a garanta că echipamentele şi procedurile sunt menţinute în condiţii de exploatare;

d) dispun de un cadru adecvat pentru monitorizarea respectării tuturor dispoziţiilor statutare relevante, prin integrarea atribuţiilor lor statutare privind controlul pericolelor majore şi protecţia mediului în cadrul procedurilor lor standard de operare; precum şi

e) acordă o atenţie specială formării şi menţinerii unei culturi solide privind siguranţa, care să implice o probabilitate ridicată de exploatare continuă în condiţii de siguranţă, inclusiv cu privire la asigurarea cooperării lucrătorilor, prin măsuri cum ar fi:

(i) respectarea clară a consultărilor tripartite şi a acţiunilor care decurg din acestea;

(ii) încurajarea şi recompensarea raportării accidentelor şi a evenimentelor la limita de producere a unui accident;

(iii) cooperarea cu reprezentanţii aleşi în domeniul siguranţei;

(iv) protecţia informatorilor.

2. Autoritatea competentă garantează faptul că industria de profil cooperează cu autorităţile responsabile pentru a stabili şi a pune în aplicare planul de priorităţi pentru dezvoltarea standardelor, a ghidurilor şi a normelor care vor permite punerea în aplicare a celor mai bune practici privind prevenirea accidentelor majore şi, după caz, limitarea consecinţelor accidentelor majore.

ANEXA Nr. 5

Selecţia organismului independent de verificare şi proiectarea de sisteme de verificare independente în temeiul art. 16 alin. (3)

1. Autoritatea competentă solicită operatorului sau proprietarului să asigure îndeplinirea următoarelor cerinţe cu privire la independenţa organismului independent de verificare faţă de operator şi de proprietar:

a) funcţia pe care o are nu impune organismului independent de verificare să examineze vreun aspect legat de elementul critic de siguranţă sau de mediu sau orice parte a unei instalaţii, a unei sonde sau a proiectului unei sonde în care acesta a fost implicat anterior activităţii de verificare sau în cazul căruia obiectivitatea sa ar putea fi compromisă;

b) organismul independent de verificare este suficient de independent faţă de sistemul de gestionare care are în prezent sau a avut vreo responsabilitate pentru orice aspect legat de o componentă care face obiectul sistemului de verificare independentă sau de examinare a sondei, pentru a garanta faptul că va fi obiectiv în îndeplinirea funcţiilor sale în cadrul sistemului.

2. Autoritatea competentă solicită operatorului sau proprietarului să se asigure că, în ceea ce priveşte sistemul de verificare independentă privind o instalaţie sau o sondă, sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) organismul independent de verificare are competenţa tehnică adecvată, inclusiv, dacă este necesar, un număr suficient de membri ai personalului având o calificare adecvată şi o experienţă suficientă care îndeplinesc cerinţele prevăzute la pct. 1;

b) sarcinile în cadrul sistemului de verificare independentă sunt alocate în mod corespunzător de către organismul independent de verificare către personalul calificat pentru îndeplinirea acestora;

c) mecanismele adecvate sunt pregătite pentru a asigura fluxul de informaţii între operator sau proprietar şi organismul independent de verificare;

d) organismului independent de verificare i se acordă autoritate suficientă pentru a-şi putea îndeplini funcţiile în mod eficient.

3. Modificările substanţiale sunt aduse la cunoştinţa organismului independent de verificare în vederea unei verificări suplimentare în conformitate cu sistemul de verificare independentă, iar rezultatele verificării suplimentare sunt comunicate autorităţii competente, la cerere.

ANEXA Nr. 6

Informaţii privind priorităţile de cooperare între operatori şi proprietari şi autoritatea competentă în temeiul art. 18 alin. (7)

Aspectele care trebuie luate în considerare pentru stabilirea priorităţilor de dezvoltare a standardelor şi ghidurilor au efecte practice asupra prevenirii accidentelor majore şi limitării consecinţelor acestora. Acestea includ:

a) îmbunătăţirea integrităţii sondei, a echipamentelor şi a barierelor pentru controlul sondei şi monitorizarea eficacităţii acestora;

b) îmbunătăţirea izolării principale;

c) îmbunătăţirea izolării secundare care să împiedice extinderea unui accident incipient major, inclusiv a exploziilor sondelor;

d) existenţa unui proces decizional fiabil;

e) gestionarea şi supravegherea operaţiunilor care sunt expuse unor pericole majore;

f) competenţa titularilor de posturi-cheie;

g) gestionarea eficace a riscurilor;

h) evaluarea privind fiabilitatea sistemelor critice de siguranţă şi de mediu;

i) indicatorii principali de performanţă;

j) integrarea efectivă a sistemelor de gestionare a siguranţei şi a mediului între operatori şi proprietari şi alte entităţi implicate în operaţiunile petroliere offshore.

ANEXA Nr. 7

Informaţii care trebuie incluse în planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă în temeiul art. 28

Planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă pregătite în temeiul art. 28 includ următoarele elemente, fără a se limita însă la acestea:

a) numele şi funcţiile persoanelor autorizate să iniţieze proceduri de urgenţă, precum şi ale persoanelor autorizate să conducă intervenţia externă în caz de urgenţă;

b) sistemele pentru primirea unor alerte timpurii privind accidentele, precum şi alertele şi procedurile de intervenţie în caz de urgenţă asociate acestora;

c) sistemele pentru coordonarea resurselor necesare în vederea punerii în aplicare a planului extern de intervenţie în caz de urgenţă;

d) sistemele care vizează furnizarea de asistenţă pentru intervenţia internă în caz de urgenţă;

e) o descriere amănunţită a sistemelor externe de intervenţie în caz de urgenţă;

f) modalităţile de furnizare a informaţiilor şi a recomandărilor adecvate cu privire la un accident major către persoanele şi organizaţiile care pot fi afectate de acesta;

g) modalităţile de furnizare a informaţiilor către serviciile de urgenţă din alte state membre sau către Comisia Europeană în cazul unui accident major cu posibile consecinţe transfrontaliere;

h) modalităţile de atenuare a efectelor negative asupra florei şi faunei sălbatice, atât onshore, cât şi offshore, inclusiv a situaţiilor în care animalele contaminate cu petrol ajung la ţărm înaintea scurgerilor efective;

i) rolul şi obligaţia financiară ale titularilor acordului petrolier şi ale operatorilor în cadrul planurilor externe de intervenţie în caz de urgenţă.

ANEXA Nr. 8

Informaţii care trebuie incluse în pregătirea planurilor externe de intervenţie în caz de urgenţă în temeiul art. 28

1. Autoritatea sau autorităţile responsabile cu coordonarea intervenţiei în caz de urgenţă prevăd următoarele:

a) un inventar privind echipamentele disponibile, proprietarii, amplasamentul acestuia, mijloacele de transport şi modul de distribuire a acestora la locul accidentului major;

b) o descriere a măsurilor instituite pentru a garanta că echipamentele şi procedurile sunt menţinute în condiţii de funcţionare;

c) un inventar al echipamentelor deţinute de industria de profil care pot fi puse la dispoziţie în caz de urgenţă;

d) o descriere a sistemelor generale de intervenţie în caz de accidente majore, inclusiv competenţele şi responsabilităţile tuturor părţilor implicate şi ale organismelor responsabile cu întreţinerea unor astfel de sisteme;

e) măsuri pentru a garanta faptul că echipamentele, personalul şi procedurile sunt disponibile şi actualizate şi un număr suficient de membri ai personalului format este disponibil în orice moment;

f) dovada privind evaluările anterioare cu privire la mediu şi sănătate ale oricărei substanţe chimice prevăzute a fi utilizată ca agent de dispersie.

2. Planurile externe de intervenţie în caz de urgenţă explică în mod clar rolul autorităţilor, al serviciilor de urgenţă, al coordonatorilor şi al altor factori care participă în mod activ la intervenţia în caz de urgenţă, astfel încât cooperarea să fie asigurată în toate intervenţiile în caz de accidente majore.

3. Sistemele includ dispoziţii pentru a interveni în situaţii în care România ar putea să nu facă faţă în cazul unui accident major sau care ar putea depăşi frontierele acesteia prin:

a) schimbul de planuri externe de intervenţie în caz de urgenţă cu statele membre învecinate şi Comisie;

b) întocmirea inventarelor la nivel transfrontalier privind activele în caz de intervenţie, atât cele deţinute de industria de profil, cât şi cele publice, precum şi toate adaptările necesare pentru a asigura compatibilitatea echipamentelor şi procedurilor între ţările învecinate şi statele membre;

c) proceduri pentru recurgerea la mecanismul Uniunii Europene de protecţie civilă;

d) planificarea unor exerciţii transfrontaliere de intervenţie externă în caz de urgenţă.

ANEXA Nr. 9

Schimbul de informaţii şi transparenţa

1. Formatul comun de raportare a datelor pentru indicatorii privind pericolele majore permite compararea informaţiilor de la autorităţile competente şi de la operatorii şi proprietarii individuali.

2. Printre informaţiile care urmează să fie partajate de autorităţile competente şi de operatori şi proprietari se numără:

a) scurgerile neintenţionate de petrol, gaze sau alte substanţe periculoase, în stare de ardere sau nu;

b) pierderea controlului asupra sondei, situaţie care necesită declanşarea echipamentelor de control ale sondei sau defecţiunea unei bariere la sondă, necesitând înlocuirea sau reparaţia acesteia;

c) defecţiunea unui element critic de siguranţă şi de mediu;

d) pierderea semnificativă a integrităţii structurale sau pierderea protecţiei împotriva efectelor incendiului sau exploziei ori pierderea menţinerii poziţiei în cazul unei instalaţii mobile;

e) navele aflate pe o traiectorie de coliziune şi coliziunile efective ale navelor cu o instalaţie offshore;

f) accidente implicând elicoptere care se produc pe instalaţiile offshore sau în apropierea acestora;

g) orice accident mortal;

h) orice vătămare gravă a 5 sau mai multe persoane afectate de acelaşi accident;

i) orice evacuare a personalului;

j) un incident de mediu major.

3. Rapoartele anuale care trebuie transmise de autoritatea competentă în temeiul art. 24 conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) numărul, vechimea şi amplasamentul instalaţiilor;

b) numărul şi tipul de inspecţii şi investigaţii efectuate, orice măsuri de asigurare a respectării legii sau condamnări;

c) datele referitoare la incidente în conformitate cu sistemul comun de raportare prevăzut la art. 22;

d) orice modificare majoră adusă cadrului de reglementare offshore;

e) comportamentul operaţiunilor petroliere offshore în raport cu prevenirea accidentelor majore şi limitarea consecinţelor acestora, în eventualitatea producerii.

4. Informaţiile menţionate la pct. 2 constau în informaţii atât faptice, cât şi analitice cu privire la operaţiunile petroliere şi nu sunt ambigue. Informaţiile şi datele sunt furnizate astfel încât performanţa operatorilor şi proprietarilor individuali să poată fi comparată în cadrul naţional român, iar performanţa industriei de profil în ansamblu să poată fi comparată între statele membre.

5. Informaţiile colectate şi agregate menţionate la pct. 2 permit statelor membre furnizarea unui avertisment prealabil cu privire la deteriorarea potenţială a barierelor critice pentru siguranţă şi mediu, precum şi luarea unor măsuri preventive. Informaţiile demonstrează, de asemenea, eficacitatea generală a măsurilor şi a controalelor puse în aplicare de operatorii şi de proprietarii individuali, precum şi de industria de profil în ansamblu, în special pentru a preveni accidentele majore şi pentru a reduce la minimum riscurile pentru mediu.

6. Pentru a respecta cerinţele art. 23 este elaborat un format simplificat pentru a facilita publicarea datelor relevante în temeiul pct. 2 şi pregătirea rapoartelor în temeiul art. 24, într-un mod care să fie uşor accesibil publicului şi care să faciliteze compararea transfrontalieră a datelor.

ANEXA Nr. 10

Autorităţi naţionale responsabile de siguranţa operaţiunilor petroliere offshore în baza art. 8 alin. (10)

1. Ministerul Afacerilor Interne, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu.

2. Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu.

3. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu.

4. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu.

5. Ministerul Transporturilor, direct sau prin structurile aflate în subordonare/coordonare cu atribuţii legale în acest domeniu.