Căpitănia Zonală Drobeta-Turnu Severin
Pe acest tronson al Dunării, orașul Drobeta-Turnu Severin își poartă gloria pe urmele romanilor, când Podul lui Traian (103–105 d.Hr.) tăia albia fluviului și legăna un imperiu. Acest pod rămâne dovadă vie (chiar și în ruine) a importanței strategice și comerciale a zonei încă de atunci.
Istoria Căpităniei portuare locale se leagă de modernizarea navigației din secolul al XIX-lea – instituția fiind creată formal în 1857. Prin legea din 1874 se instituie un comitet al porturilor, iar căpitanul începe să devină o autoritate distinctă, inițial reliant pe autoritățile județene. În 1896 se inaugurează canalul navigabil al Cazanelor Dunării.
Orașul Severin însuși a traversat etape dramatice: sub dominație otomană, apoi eliberat după 1829, reconstruit, modernizat și integrat în rețeaua portuară națională. În 1915 a fost oficializată instituția Căpităniei Portului în Severin. În prima parte a secolului al XX-lea, Severin devine remarcabil prin șantiere navale importante: în 1914, cu 700 de muncitori, se construiau vase fluviale majore.
Portul Drobeta-Turnu Severin astăzi este unul dintre cele mai mari porturi dunărene românești, cu șapte dane și un trafic anual semnificativ. Prin Căpitănia Zonală, acest port își continuă misiunea de paznic al navigației fluviului, între memoria romană și provocările contemporane.
