CĂPITĂNIA ZONALĂ CONSTANŢA
Istoria Căpităniei Zonale Constanța se leagă strâns de momentul reintegrării Dobrogei în granițele României, în anul 1878. Odată cu instalarea administrației românești pe litoralul Mării Negre, s-a înființat și Căpitănia Portului Constanța, având ca prim căpitan pe Nicolache Macri. Activitatea instituției a fost reglementată prin „Regulamentul poliției porturilor și malurilor dunărene", publicat la 24 martie 1879, care stabilea atribuțiile privind ordinea în port, pilotajul navelor la intrare și ieșire, controlul încărcărilor și descărcărilor de mărfuri și respectarea normelor sanitare și de siguranță.
Subordonată inițial Ministerului Afacerilor Străine și Inspectoratului General al Navigației și Porturilor din Galați, Căpitănia Portului Constanța a avut un rol esențial în modernizarea navigației maritime românești. În anul 1908, instituția a trecut în coordonarea Ministerului Lucrărilor Publice, într-o perioadă în care se contura imaginea unui port modern, adaptat nevoilor economice ale țării.
Un moment de referință a fost 16 octombrie 1898, când Regele Carol I a pus piatra de temelie a noului port Constanța — un proiect de amploare finalizat după unsprezece ani de muncă susținută. La 27 septembrie 1909, portul modern Constanța era inaugurat oficial, devenind poarta principală a României spre Marea Neagră și spre comerțul internațional.
În anul 2002, prin înființarea Autorității Navale Române (HG nr.1133/2002), Căpitănia Portului Constanța a fost integrată în structura acestei instituții publice, fără personalitate juridică proprie, consolidându-și misiunea de supraveghere, control și siguranță a navigației în cea mai importantă zonă portuară a țării.
Astăzi, Căpitănia Zonală Constanța îmbină tradiția istorică a portului regal cu exigențele navigației moderne, asigurând coordonarea și siguranța traficului maritim în spiritul profesionalismului și al continuității unei instituții emblematice pentru România maritimă.
