Căpitănia Zonală Tulcea
Tulcea, situat pe malul drept al fluviului și pe vechiul drum al păstorilor daci, își afirmă identitatea prin legătura veche cu Dunărea, poartă spre mare și axă de circulație între continente. În secolul al XIX-lea, portul nou de la Tulcea s-a conturat treptat: s-au ridicat debarcadere, pontoane ale Navigației Fluviale și ale Serviciului Român al Dunării. De fapt, portul funcționa sub autoritatea Căpităniei încă din 1841, ceea ce îl plasează printre cele mai vechi structuri de acest fel din bazinul Dunării.
Rolul strategic al Tulcei a fost susținut de prezența Comisiei Europene a Dunării, creată în 1856, care a investit în consolidarea malurilor, amenajări portuare și balizaje. Inginerul Charles Hartley, în serviciul acestei comisii, a coordonat lucrări majore de reglementare a gurilor Dunării și de navigație între Tulcea și Sulina.
În epoca modernă, Tulcea devine poartă de legătură comercială cu statele dunărene și balcanice. Portul său permite acostarea navelor fluviale și devine punct de tranzit și turism, atrăgând vizitatori care poposesc aici în călătorii pe Dunăre.
Căpitănia Zonală Tulcea, cu rădăcini adânci și o misiune veche, veghează astăzi la siguranța navigației într-un loc în care Dunărea, veșnică și puternică, îmbrățișează Pământul și Marea.
